Year 2079

Anul 2079. "Juri ca vei fi a mea pentru totdeauna?" Ma intreaba dur si serios, asa cum e mereu. "Jur ca... voi fi a ta pentru totdeauna." Spun cu greu, uitandu-ma in ochii sai verzi si intunecati. Mi-am aplecat privirea spre paharul din mainile mele unde sangele sau intunecat se afla. Cred ca asta este momentul in care mi-am pierdut dreptul la libertate pentru totdeauna; iar partea rea e ca asta e doar inceputul iar eu incep sa regret totul deja. "Ce fata buna esti tu," Spune si ranjeste usor in timp ce se intoarce cu fata spre masa.

0Likes
0Comments
148Views

1. Anul 2079

                                                                     Anul 2079

 

"Vreau sa mananc ceva!" Apoape urla Kate in spatele meu.

Imi dau ochii peste cap pentru a suta oara azi.

"Ok, am priceput ideea. mori de foame, nu doar tu asa ca poti sa taci dracu' din gura pentru un minut?" Ii spun lui Kate cu un ton de sefa si una in pragul foametei mortale, lucra care sunt acum.

"Este randul tau azi" Imi reaminteste Clody in timp ce-si da parul lung, roscat si intr-un complet dezastru pe spate.

Oftez, si ma uit in jur, incercand sa gasesc un loc mai bun din care am putea sa ne hranim. Azi era randul meu sa intru intr-o casa si sa fur ceva ce ne-ar putea salva vietile mie, lui Cody, afurista de Kate si de Amber, chiar daca putin imi pasa daca ele supravietuiesc in lumea asta care se duce de rapa pentru cei care respira pe ea.

Cand am evadat impreuna, toate 4, acum 6 ani din Temnita am decis ca eu sa fiu sefa pe aici, in micul nostru grup care are misiunea de zi cu zi sa.....supravietuiasca iar pentru cei care nu stiu, sa supravietuiesti pe pamantul asta e una dintre cele mai imposibile lucruri.

Guvernul ne-a obligat sa muncim, toti oamenii din lume, la varsta frageda de 10 ani. Munceam, sapam, cautam pietre pretioase sau resurse pentru hrana. De ce? Pentru Familia Styles, vesnici conducatori, sa aiba ce manca. Noi le faceam vietile de vis, ei conduc pamantul inca de cand marele virus s-a raspandit in lume acum 30 de ani.

 Anul 2079 iar pamantul arata ca o sfera fara lumina. Cladirile, vechile orase de care am auzit, casele, monumentele si toate lucrurile de pe pamantul asta sunt in pragul prabusirii. Nu vad o casa care sa nu aiba rugina sau un oras complet gol, abandonat si mizerabil ,dar nu sunt surprisa, oamenii, putini oameni de pe pamant acum lucreaza cu toata "inima" lor pentru a-si salva vietile.

 Regula vietii de cand cu familia Styles este simpla: Muncesti ca sa nu mori, ori de iti convine sau nu. Mie nu mi-a convenit ca sa mai lucrez in Teminita, asa se spune la locul unde te pune sa muncesti pana cand iti da sangele. Noi suntem Abandonatii, doar pentru ca nu putem sa traim o mie de ani ca si familia Styles, Familia Regala.

 Virusul de acum 30 de ani a lasat doar cateva zeci de persoane pe pamant, ele supravietuind cu resursele pe care le mai aveu. De acum erau toti mai putin oameni, lumea a inceput sa se destrame. Casele sa fie goale si "bantuite", cladirile mari sa se prabuseasca, facand din orasul lor un mare dezastru.

 Putinii oameni care au mai ramas au incercat sa salveze rasa umana si asta au facut dar problema este ca unii dintre oameni care au supravietuit sunt familia Styles. Ei au fost mai destepti si pe timp ce oamenii care au ramas pe pamantul asta ei au prins o atitudine si au inceput sa conduca. Sa impuna reguli, sa ii oblige pe ceilalti sa faca cat mai multi copii iar restul i-au ascultat pentru ca erau complet speriati ca nu cumva sa se termine trairea rasei umane pe pamntul asta.

 Cei Noi Nascuti, asa se spune celor care s-au nascut dupa virus, au aparut iar Familia Regala au luat oportunitatea si caracterul slab al celorlalti si au inceput totul. Sa conduca pamantul, la propriu. Te nasti, te trag de langa mama care te-a nascut, ea intorcandu-se inapoi la treaba, iar tu ajungi intr-o scoala in care te obliga sa inveti despre lucrurile necesare in a cauta resurse pe pamant, asta fiind tot din vina Familiei Regale.

 Cand ai implinit varsta cruda de 10 de ani mergi pe teren si sapi, zile in sir, fara sa mananci mancare buna, sa cauti resurse de hranire, iar cele mai bune se duc la familia Styles. Nu aveai de ales, ori munceai ori de omorau pe loc si iti aruncau cadavrul in foc.

 "Fetelor, psst!" O voce din tufisuri ma face sa treasar. Ochii mei s-au mijit iar eu impreuna cu Clody si Kate ne-am apropiat mai tare.

 "Amber?" Intreaba iar Clody cu parul ei negru si scurt a sarit din niste tufisuri.

 "Am gasit o casa excelenta, trebuie sa mearga una dintre noi acolo." Spune Amber in timp ce isi aseaza palmele peste stomacul ei acoperit de haine gasite de noi in gunoi.

 Eu si resutul fetelor am aprobat si am urmat-o pe Amber cam un kilometru intreg, eu simtind ca sunt asa de tare in pragul lesinului. Nu am mai mancat de zile intregi, poate doar frunze si niste mancare veche dintr-o casa mult mai veche pe care am gasit-o cu greu.

 Am iesit din mica padurice in care enervanta de Amber ne-a bagat iar ochii mei albastri s-au facut mari.

 "La naiba Amber, ai dat de o mina de aur aici." Sare Clody uimita si socata, la fel ca si mine.

 Casa, daca se poate numi asa, din fata mea era una foarte mare si nu cum am mai vazut pana acum. Avea mai mult de 5 etaje si era foarte , foarte mare. Era curata, asa e sigur, nu ca celelalte case care dau sa se darame, parasite de ani si ani de oameni are au murit din cauza virusului ori de oameni care nu pot sta la una pentru ca sunt obligati sa mearga sa munceasca.

 "Kara, ce mai astepti? Intra." Ma indeamna Kate in timp ce bratele ei lungi si subtiri ma imping in fata.

 "Ce?" Intreb si ma intorc pentru a ma uita in ochii ei caprui, sa vad daca ea isi bate joc de mine sau nu. Nu se putea ca eu sa intru acolo. "Nici nu ma gandesc."

 "Ce? De ce? Este randul tau sa intri." Ma amentinta Amber care brusc, s-a enervat. " Sti, foarte bine ca facem cu randul iar tu nu poti  doar sa zici 'nu' "

 "Dar locul asta arata locuit si daca ma prinde cineva? O sa anunte Guvernul si o sa ma oblige sa muncesc iar ori sa mor, nu vreau asta". Ma apar speriata. Nu doream sa vina Guvernul, oamenii cei mai de pret ai Familiei Regale, sa ma ia pe sus, batandu-ma si aruncandu-ma in chinul de care am scapat acum 6 ani. 

 " O sa murim de foame atunci, trebuie sa mergi, e singura casa buna si neatinsa de noi de prin preajma si sti foarte bine ca nu mai putem face fata la alt drum, o sa murim de foame" Se plange Kate.

Am oftat si m-am uitat la frumoasa casa si ingrijita parca la perfectie, parca lucea.Nu am vazut o asemena casa....frumoasa, in intreaga mea viata, sau de cand am iesit din Temnita.

 "Bine!" Exclam si ies de dupa tufisul de care ne ascundem de toate. "Dar ati face bine sa imi multumiti cand vin inapoi, asta daca o sa se intample."

 "Da, esti minunata." Zice Clody si face fata ei murdara de pamant si nespalata, ca a mea si a resulut fetelor de aici, sa para luminata. "Noi te asteptam la locul unde am dormit si ascuns aseara."

 "Ce? Nu stati aici?" Intreb confuza si suparata.

 "Nu, tu chiar ai putea avea dreptate in legatura cu Guvernul si nu vrem sa riscam si noi." Spune Amber si se indeparteaza cu fetele inapoi in mijlocul micii paduri care inconjura frumoasa locuinta.

"Idiaotele". Bolborosesc pentru mine, in timp ce sa furisez cat de bine pot eu pe langa marea locuinta din fata mea. M-am lipit de peretele alb al casei si mi-am ridicat putin ochii spre geamul larg, mare si inalt.

 Daca asta era posibil, ochii mei s-au facut si mai mari in timp ce priveam interiorul. Nu stiu cum, ar trebuii cu exactitate sa arate casa asta, chair daca eu am cotrobait in case goale pentru ca Familia Regala au folosit mobila din ele, pentru a crea foc, paturi zdrentuite pentru ca cei care muncesc si niste carpa de haine ca sa nu stam dezbracati.

 Era foarte fumoasa marea camera si parea lustruita. Ceva ce fac pariu ca se numeste "pian" ce se afla intr-o parte a camerei. Nu mai stiu cum se numeste chestia  mare si neagra pe care am impresia ca ruleaza imagini miscatoare dar am sa ii dau numele "cuptorul negru". Stiu ce este un cuptor real pentru ca am invatat despre asta la putinii ani de scoala pe care i-am facut.

 Am lasat balta frumoasa incapere si am inaintat , in dorinta disperata de a cauta mancare. Aveam nevoie neaparata de mancare pentru ca nu voi putea rezista mai multe zile. E vina Guvernului si a Familiei Regale de care nu stiu prea multe ca eu am foametea in mine in fiecare zi si in fiecare ora.

 As fi vanat cu prietenele mele, anumale despre care nu stiu nimic, doar cum arata din poze, cum se numesc si ce fac ele. Asta am invatat la scoala, chiar daca nu prea se mai afla animale pe aici pentru ca Guvenul  le-a oamorat, asa incat cei care fug sa nu poata supravietuii foarte mult.

 M-am dat de peste fata mea nespalata de saptamani intregi, parul meu blond inchis si lung. Poate daca intru pe unul dintre geamuri, trebuie doar sa gasesc daca unul este deschis.

 Ma invart prin jurul casei pana cand eu chiar am gasit un geam aproape deschis complet. M-am uitat prin jur, ceva de care sa ma ajut si sa pot intra. E prea inalta si asta ar fi fost mai usor daca ma ajutau si proastele alea. Tampita am fost ca am ales sa fug tocmai cu ele din chinul ala dar si ele voiau acelasi lucru ca si mine: libertate.

 Imi asez piciorul gol si care incepe sa tremure din cauza lipsei de putere pe care mancarea mi-o ofera, peste o bucata de piatra mare care pot sa pun pariu ca se afla aici numai ca sa ofere un decor locului.

 Mi-am arcuit corpul inalt si subtire prin mica crapatura si am cazut peste ceva moale, norocul meu. Ma ridic de pe chestia moale si de culoare alba care semana cu un scaun dar este mult mai intinsa si moale, fara sa fie facut din lemn.

 Inghit in sec si urmaresc frumoasa casa. Pornesc inainte, iesind din incapere unde mancare se afla. Trebuie sa ajung la bucataria pe care o gasesc cu greu. Intru in ea si raman surprinsa cat de mare este.Ochii mei au cazut imediat peste marea si lata chestie care stiu ca se numeste "frigider" si stiu ca in el se afla mancarea.

 Ma apropii de el si deschid usa gri.

 "Wow." Soptesc pentru mine in timp ce vad delicioasa si nemaivazuta mancare din fata mea. Intregul frigider era plin de mancare, lucruri delicioase si care pareau asa de bune.

 Cand am intins mana sa apuc ceva , am simtit ceva dur din jurul gatului meu si fara sa imi dau seama am ajuns trantita cu spatele de usa rece si acum inchisa a frigiderului. Mi-am recapatat echilibrul si am deschis ochii, observand in jurul gatului meu o mana larga si prea puternica.

 Am inghitit in sec cand am vazut persoana care ma tine in pozitia asta dureroasa. Avea parul in bucle, unele foarte intunecate, si date usor pe spate, avand totusi un stil rebel. Ochii lui inconjurati intr-o linie neagra, erau de un verde care parea dur dar intunecat. Am ramas confuza cand am vazut lucrurile de pe fata lui. Avea ceva care parea un fier subtire de forma rotunda in buza lui de jos. Buza lui care avea culoarea unor trandafiri pe care i-am vazut doar in poze si foarte rar pe afara in natura.

 Era foarte frumos. Mai frumos decat atunci cand l-am vazut in singura poza cu el care se afla la fiecare pagina alaturi de altele doua, parintii lui. Familia Regala.

 Harry Edward Styles sau cum suntem obligati sa-i zicem 'Printul Harry'. Ochii mei s-au dus la spranceana lui stanga unde avea doua chestii mici si negre care par a fi ca si chesti din buza.Nu am putut sa vad foarte bine dar bratul lui lung si puternic era plin de cava negru si aparent aveau forme pe care nu putem sa le deslusesc.

 "Cine esti?" Vocea lui era rece si dura, seaca si goala, una care ma speria, stiind ca am incurcat-o si ca voi muri.

 Nu am putut sa rostesc nimic, eram prea speriata si socata de frumusetea lui; de persoana lui. Nu stiu cum ar trebui sa arate baietii frumosi pentru ca eu nu prea am atins unul , stiu ca el este frumos.Nu stiu definitia exacta a cuvantului "frumos" pentru ca am putina scoala si nici macar nu stiu sa scriu.

 Mana din jurul gatului meu s-a strans si mai tare, lucru care ma face sa inchid ochii de la durere.

 "Cine esti?" Intreba iar, tonul lui fiind la fel de calm dar la fel de dur si rece.

 In ciuda faptului ca arata frumos, ma speria. Avea asa de mult negru pe el ca ma facea sa vreau sa fug de langa el, atitudinea lui fiind mai dura.

 "T-Te rog, nu vreau sa mor!" Reusesc sa aduc cuvintele implorarii mele cu un ton balbait si tremurator. O sa mor chiar aici, o stiu pentru ca asa se face.

 "De ce te-as omori?" Intreaba, tonul lui fiind la fel dar unul amuzant. "Care e numele tau, frumoaso?"

 Am inghitit in sec. De ce vrea sa-mi stie numele? Sa ma poata parai la Guvern iar ei sa ma arunce inapoi la ce facem, batandu-ma cu biciul daca nu facem ceva corect.

 "Nu e treaba ta." Spun si incerc sa par a nu fi slaba, cea ce sunt dar nu vreau sa o arat. Nu am sa ii spun numele meu, o sa ma omoare oricum. "Da-mi drumul, te implor!"

 "Oh, deci asta vrei? Ce cauti aici, de ce nu muncesti-"

 "Sa muncesc pentru tine si sa ai tu ce manca cand eu stau si sufar? Ma respect prea mult ca sa fac asemenea chestie, rasfatatule!" Ii arunc cuvintele, nestind ce mi-a venit. Daca eu credeam ca inainte nu am sa mor, acum chiar am sa mor. Oh, Doamne , incep sa nu mai am putere sa ma tin pe picioare din cauza foamei.

 E prima data, prima data cand sunt in fata Printului; intr-un mod real. E prima data cand sunt asa de aproape de un baiat, o persoana intunecata care are intuneric in ochi.

 "Hmm, sti sa latri dar nu sti sa musti.." Spune, eu fiind confuza pentru ca, cine neaiba ar latra ce or mai insemna si asta?" Fac pariu ca iti este foarte, foarte foame."

 "C-Ce vrei? Lasa-ma te rog sa plec, nu vreau sa mor." Il implor , simtind cum in ochii mei se aduna lacrimi ce dau sa cada dar ma fortez sa le tin acolo.Nu puteam sa plang in fata lui.

 "De ce ti-as da drumul? Imi pari interesanta iar eu sunt plictisit." Zice, fata lui fiind la fel de dura si serioasa. "Am sa te mai intreb o singura oara, care e numele tau, frumoaso?"

 "K-Kara" Spun cu greu si frica, stiind ca nu era bine sa imi ofer numele dar nu vroiam sa patesc ceva de la el, ar putea sa ma omoare, de ce nu o face?

 Am inghetat complet cand si-a apropiat foarte incet fata de a mea, obrazul meu ajungand sa fie lipit de al lui, usor. Am tresarit usor cand i-am simtit buzele lui frumoase atingandu-mi usor urechea.

 "Ai un nume frumos, Kara" Sopteste, bratul lui fiind mai usor in jurul gatului meu. Numele meu parea ireal de frumos cand iesiea pe gura lui, drept in urechea mea.

 Am inghitit in sec cand s-a indepartat de mine si a revenit la pozitia lui normala. Niciodata nu m-a m-a atins cineva asa de ciudat. Imi era cald si habar nu aveam de ce, afara este frig iar eu port o bluza fara maneci si taiata pana la buric , o bluza pe care am gasit-o cu greu intr-o casa mica din munti. Tot de acolo port si perechea asta de pantaloni scurti pe care tot eu i-am taiat si prelucrat putin pentru ca imi erau prea mari.

 Ochii lui verzi, de un verde pe care nu l-am mai vazut pana acum, erau peste ochii mei albastri inchisi. De ce ma privea asa? Ma face sa ma simt incomoda dar ciudatul sentiment ca vreau sa ma priveasca asa inca alte ore a venit brusc in mine.

 "Vrei sa mananci ceva, Kara?" Intreaba, fata lui fiind una amuzanta dar la fel de dura si rece.

 "Vreau doar sa plec. Te implor, nu ma trimite inapoi." Il rog si imi las capul usor in jos, barbia mea atingandu-i mana care inca ma tine fixata de frigiderul plin cu mancare buna.

 "Dar daca ai putea ramane?" Intreaba, eu ridicandu-mi imediat privirea confuza spre el.

 "P-Poftim?"

 "Avem nevoie de un alt sclav oricum, celalalt a fugit." Spune, fata lui fiind iar mai dura si mult mai serioasa, daca asta este posibil.

 "C-Ce ai spus? Nu, vreau doar sa plec." Spun si imi asez mainile mele peste incheietura lui care si ea, era plina de tot felul de modele negre, desene negre si intunecate peste pielea lui.

 "Mori asa de tare de foame ca nici nu ai forta sa strangi pumnul." Spune, stiind exact cum ma simt. Mi-am dat jos mana pe de a lui, dorind sa il ating cat mai putin. Vreau sa plec si sa fiu departe, stiam eu ca e o greseala sa intru aici, nu am sa mai ies vie si daca da o sa fiu trimisa la munca, un loc aproape imposibil de scapat, am avut mare noroc ca eu am putut sa scap de acolo.

 "Te rog, vreau sa plec." Il implor iar, sperand ca poate, poate ma lasa sa plec si sa ies din blestemata asta de casa mare si frumoasa.

 "As avea un loc perfect pentru tine aici. Ti-as putea oferi mancare, haine curate, un loc unde sa dormi si nu ai sa muncesti." Spune in timp ce face un pas in fata, fiind acum foarte aproape; mult mai aproape. "Si placere, ti-as putea oferi multa placere."

 Am ramas blocata la cuvintele lui, mai ales ca a facut un pas in fata, mana lui inca fiind peste gatul meu. Voiam un loc in care sa stau si sa dorm, fara sa fiu nevoita sa muncesc sau daca da, fara sa fiu batuta.

 Acum, era asa de aproape de mine si ii puteam simti respiratia fierbinte. Am tresarit cand i-am simtit celalta mana a lui peste abdomenul meu dezgotit. Degetele lui lungi abia imi atingeau pielea, creand o senzatie de placere si multa, foarte multa electricitate.

 "Evident, va trebui sa faci ceva pentru mine." Sopteste in timp ce buzele lui sunt la nici un centimentru departare de obrazul meu.

 "C-Ce?" Reusesc  sa intreb curioasa si timida in timp ce el este prea aproape de mine. Nimeni nu a fost asa de aproape, nici macar o fata, apai un baiat?

 "Fi a mea." Sopteste in continuare, genunchii mei inmuindu-se complet. Degetul lui aratator trasa cu varful degetului o linie imaginara usoara pana cand a ajuns la marginea bustiierei mele, linia lui pe care o creaza fiind mai inceata acum in timp ce imi ridica milimetru cu milimetru bluza mea mai sus.

 "Nu." Spun speriata si imi ridic mana sa il lovesc dar el a observat asta, nu stiu cum, si mi-a prins cu putere mana care se juca cu marginea bustierei mele pe a mea, lipind-o cu putere de perete.

 Si-a lipit complet corpul de al meu. eu simtindu-ma prinsa in cusca.

 "Esti sigura? Ti-as putea oferi atatea iar tu trebuie doar sa taci si sa asculti. Mie imi suna ca o afacere buna." Sopteste, buzele lui fiind acum la urechea mea.

 "Nu, te rog, lasa-ma sa plec." Il rog pentru a zecea oara.

 Nu ar fi trebuit sa accept sa intru dupa mancarea din casa asta. Mai bine muream de foame.

 "Ceva imi spune ca tu nu prea sti ce e aia placere, frumoaso." Spune soptind in continuare. "As putea sa iti arat."

 "Nu, vreau sa plec. Nu ma atinge." Ii spun speriata. Nimeni nu m-a atins asa de tare si el e mult prea aproape. Nu stiam sigur la ce se referea atunci cand imi spune ca mi-ar putea oferi placere, dar am eu o banuiala.

 "Bine." Spune, luandu-ma prin surprindere. Se desprinde de mine si la fel si mana lui cu gatul meu, lasandu-ma libera, lucru pe care il iubesc cel mai tare din lume. "Sti unde stau daca te razgandesti, oricum vei veni pentru ca tu incepi sa nu mai poti sta fara mancare si odihna, lucruri pe care ti le pot oferi."

 "M-Ma lasi s-sa plec?" Il intreb cu un ton balbait, nevenindu-mi sa cred ca e adevarat.

 "Da, vi tu oricum inapoi la mine. Foametea te mananca prin interior, nu?"

 Am inghitit in sec, uimita ca el chiar ma lasa sa plec. De ce face asta? Printul Harry a facut un mic pas in spate, ducandu-si bratele puternice incrucisate la piept, semn ca ma lasa sa plec. Privirea mea cade pe corpul meu, acum el stand destul de departe de mine. Era imbracat in foarte mult negru, bluza neagra, bluji negri si foarte stramti, alturi de niste bocanci negri. Toate hainele de pe el aratau noi si de calitate, haine pe care eu nu am sa le port in viata mea. Eu port carpe aruncate.

 Fac un pas in dreapta, incercand sa vad daca chiar ma lasa sa plec. Cred, vad ca nu face nimic, doar sta si ma priveste cu fata lui foarte dura si serioasa am facut alti pasi in spate, cat mai aproape de cineva din Familia Regala care chiar ma lasa sa plec.

 M-am blocat brusc, nestiind de unde sa plec. Nu stiu unde se afla usi si nici nu cred ca ar trebuii sa folosesc geamul pe care am intrat din camera cealalta.

 "O poti lua pe usa din spate." Ma surprinde, eu intorcandu-mi privirea in spate si vazand o usa usor mai mica decat cea mare din fata mea. "Dar te avertivez, fi fata desteapta si vino la mine, nu vrei sa mori de foame, nu? Esti prea frumoasa pentru asa ceva. Nu crezi ca ar fi un.....pacat?"

 Cuvintele lui m-au luat prin surprindere, facandu-ma sa imi intorc capul de la usa spre el imediat. L-am privit usor si confuza. De ce credea ca sunt frumoasa? Nu m-am m-ai spalat de saptamani si oricum, nu am fost niciodata frumoasa. Face asta doar ca sa ma faca sa stau aici, lucru care nu o sa se intample.

 Fara sa mai zic ceva m-am intors si am iesit imediat pe usa pe care o deschid rapid, patrunzand in aerul brusc si rece de afara si plecand de langa casa asta, cat mai departe de el.

***********

 M-am lipit de copacul gros cu scoarta prea aspra. Nu mai puteam. Simteam ca am tot mai putina viata in mine, ca am sa mor. Vreau sa mananc ceva si cand am incercat sa ma hranesc cu niste fructe pe care le-am gasit am ajuns sa vomit, facandu-mi si mai mare rau.

 Este seara si este foarte frig afara, eu fiind cu putine chestii pe mine. Vreau sa mananc ceva, orice, nu mai pot. Simt ca mor aici. Nu stiu unde sunt fetele. Cand am fost la locul unde au zis sa ne intalnim nu erau asa ca probabil au fugit, crezand ca m-a prins Guvernul.

 Idioatele, sa fuga, ce imi pasa mie de ele? Oricum nu imi placeau prea tare.

 Mi-am dus mana la gura, simtind cum greata ma patrunde. Imediat am scos tot ce aveam din mine la marginea unui copac gros. Gatul ma ustura cu putere de la vomitatul de mai devreme, asa ca m-am lipit de copac.

 Poate ar trebuii sa merg la Printul Harry si sa-. Nu, nu pot sa merg la el. Nu sunt asa de slaba incat sa ma ofer lui. Sa mearga sa isi cumpere proprii sclavi, eu nu sunt disponibila sa ii creez pofte si el mie. Mi se face rau numai cand ma gandesc la asa ceva, plus ca eu nu am mai facut nicioadata..
 Si nici nu am fost asa de aproape de un baiat cum Printul Harry a fost. Stiu despre sex, am invatat asta la scoala dar doar atat, invatat nu experimentat. Nu sunt proasta, stiu la ce se referea. Nu am timp de asa ceva, eu trebuie sa fac ceva pentru a manca in fiecare zi si sa pot trai cand Printul Harry primeste totul deja gata facut pentru ca parintii lui sunt Regii de care auzim mereu pe la scoala. 
 La scoala ne-au invatat sa avem respect doar pentru Familia Regala. atat si nu este corect, nu este corect ca noi sa muncim pentru ei.
  Mi-am dus imediat mana la cap, simtindu-l cum explodeaza. Oh Doamne, nu mi-a fost chiar asa de foame niciodata. Trebuia sa ma intind putin, doar putin. Am sa dorm pana maine dimineata si am sa ma apuc sa caut mancare din nou mai tarziu, acum trebuie sa dorm putin. 
  Fara sa stiu ce fac, ma intind pe frunzele uscate de pe jos, facandu-ma un ghem prin a imi duce genunchii la piept si imbratisandu-i cu bratele mele subtiri. Nu mai reusesc, trebuie sa mananc sau o sa mor . Nu am de ales.
 Ochii mei s-au inchis si mi-am lipit genunchii de piep si mai tare. Vreau sa mor asa de tare si sa nu mai simt nimic. Imi simt stomacul mancadu-se pe el insusi. Brusc, mi-am ridicat putin capul si am scuipat iar sangele care mi-a aparut in gat.
  Mi-am lasat capul sa cada inapoi deasuprea frunzelor uscate.
  "Vreau sa mor!" Soptesc cu greu in timp ce imi inchid ochii, scuturandu-mi capul lent intr-o parte si alta, din nou si din nou.
  Dintr-o data am simtit ceva in jurul meu si cum parasesc solul rece si aspru de sub mine. Doua brate puternice ma ridica in sus, capul meu fiind lipit de ceva tare si cald. 
  "NU te las sa mori, scumpo!" Am auzit cuvintele prea infundate in urechea mea, fara sa imi m-ai imi pese si lasandu-mi capul sa se odihneasca peste chestia tare si calda, acoperita de ceva fin si placut in contact cu pielea mea. 
  Nu mai puteam sa imi deschid ochii dar parca recunosteam vocea frumoasa care suna ca o melodie in capul meu pana cand intunericul m-a cuprins si m-a tras in bratele sale.
   *****
    Am gemut cand mi-am simtit corpul, crezand ca  eu chiar am avut norocul sa mor in sfarsit. Stai....nu imi era foame, nu simteam nebuna nevoie de a manca ceva. 
  Am murit cumva?
   Mi-am deschis ochii cu greu si mi-am ridicat lent capul, ignorand durerea pe care o simteam in gat si pe intregul spate. Mi-a fost greu sa realizez atunci cand ochii mei s-au facut de marimea a doua capace cand am vazut ca eram intr-un pat mare, uimita de cat de moale era patura cu care eram invelita. Mi-a luat putin din timp pentru a arunca  cateva priviri in jurul meu, camera mare in care ma aflam aratand asa de curata si de calda.
   Am incercat sa imi amintesc cand era ultima data cand am fost treaza, dar tot ce imi sare in minte e doar padurea intunecata in care ma aflam si atat.
 Am aruncat patura de deasupra corpului meu si am sarit ca arsa din patul mare de care imi era asa de greu sa ma despart. Acum imi amintesc de GUVERN. Daca cineva m-a parat? Daca sunt prinsa? Nici nu am idee unde ma aflu si aruncand o privire rapida si panicata pe geamurile ridicol de mari am vazut doar padurea in intuneric.
  Mi-am aplecat brusc privirea in jos spre corpul meu. Nu purtam hainele pe care le am mereu, port o buza de culoare alba, pe marimea mea si o pereche de pantaloni de culoare gri si largi, la fel si ei destul pe marimea mea. Oh Doamne Domnnezeule- ce naiba se intampla?
   Ma panichez si pornesc spre usa mare pe care o vad, sperand ca pot scapa din locul asta. Inghet din nou cand privesc ca usa era deja usor crapata si se deschidea lent, urmarind figura inalta si masiva a Printului Harry intrand in camera. Era imbracat ca ultima oara si parea si mai intunecat acum. A ranjit usor la vederea mea iar asta a fost tot ce a fost nevoie sa fac pasi in spate, sau in orice parte, numai sa stiu o bucata mare de aer liber intre noi.
  "Buna dimineata!" Spuse in timp ce intra si inchide usa in urma lui. Acum ca il puteam vedea fara sa imi imaginez mancare pe langa el il vad mai bine. Era asa de inalt, masiv iar muschii pe de el aratau izbitor de bine.
   "C-Ce fac aici?" Reusesc sa imi iau privirea de la el si sa il intreb.
  Ce facem aici? Vreau inapoi desparte de el. Nu ma poate tine inchisa aici, dar trebuie sa recunosc, ma simteam bine. Nu imi era foame, pentru pima oara in viata mea nu imi era foame.
   "Te-am gasit in padure si mi s-a facut mila." Spune sarcastic, fata lui fiind iar dura si misterioasa. De ce are atitudinea asta de om rau mereu? Poate pentru ca el este un om rau, sute de oameni au murit doar pentru ca nu munceau pentru el. "Vrei sa pleci?"
    Si-a asezat bratele puternice incrucisate la piept, muschii de pe el parand si mai mari acum. Nu voiam sa plec, oricat de tare ma speria. E cald aici, nu imi este foame, este curat si port haine care parca ar fi fost facute pentru mine. Nu ma simt ca vreau sa mor ci ca vreau sa explorez lumea, sa mai traiesc. Nu ma simt trista si pe marginea unei prapastii.
   "Ma gandeam si eu." Spune Harry cand vede ca nu am zis nimic, si face niste pasi prin camera, privirea lui inca fiind pe mine. "Sti, toate astea ar fi fost asa de usoare pentru tine daca ai accepta sa fi a mea pentru totdeauna. Nu ti-ai dori sa mori."
   Am inghitit in sec la cuvintele lui. Sa fiu a lui pentru totdeauna? De ce spune asta? Eu nu vreau sa fiu a nimanui, vreau sa fiu libera si a mea.
  Nu am observat decat atunci cand mi-am ridicat privirea ca el era la doar un pas departe de mine, lucru care m-a facut sa tresar usor.
  "As putea sa te fac sa tip de placere in fiecare zi!" Spune in timp ce bratul lui ma trage brusc spre pieptul sau, eu fiind acum complet speriata. Ce vrea sa imi faca? De ce nu ma lasa in pace? Nu mai vreau.
    "N-Nu , eu nu.." Nu am putut sa imi termin propozitia pentru ca nu stiam sigur ce sa spun. Eu nu vreau sa fac sex cu el pentru numele lui Dumnezeu si i-as spune asta dar nu pot, eu ma simt incomod numai cand ma tine la pieptul lui de care nu vreau sa ma desprind, dar trebuie.
   "Oh dar o vei face, frumoaso!" Spune parca stiind la ce m-am gandit. Si-a apropiat fata de a mea, el blocandu-ma iar. "Fii a mea pentru totdeauna si nu o sa iti para rau!"
   "Eu nu vreau sa fiu a nimanui, ce naiba?!" Ii spun dur si fac un pas in spate, cat mai departe de el. "Cu atat mai putin a ta!"
   Stiam ca Familia Regala are sclavi pe care ii obliga sa fie a lor, ei trebuind sa semneze ceva la propriu cu sange pe o foaie care ramane sacra pentru ca este vorba totusi de Familia Styles. Nu vreau sa fiu a cuiva, nu suport gandul dar la fel de tare urasc sa mor de foame si a mor ca o proasta prin padure.
  "Nu iti inteleg problema, eu iti ofer ceva bine pentru tine iar tu refuzi!" Spune in timp ce parca ma analizeaza. "Hmm..stiu ca esti mai inteligenta de atat."
   "Nu e nimic bine pentru mine, atata timp cat ii apartin cuiva, plus ca ala care traieste o mie de ani esti tu si familia ta idioata." Spun fara sa gandesc, eu ducandu-mi imediat mainile la gura. "Scuze, imi pare foarte rau, n-nu am vreu sa zic asta."
 Stiu ca ajungeai mort daca insulti Familia Regala, lucru care ma face sa tremur acum. Daca este ceva de care sa imi fie frica, atunci este moarte. Familia Regala poate trai o mie de ani cand noi traim ca 'oameni normali'. Faptul ca pot trai asa de mult este unul dintre motivele pentru care unii ii admira. Nu inteleg de ce ei pot traii asa de mult, dar legenda spune ca ar fi fost din vina virusului. 
   Harry isi mijeste usor ochii spre mine, semn ca inca ma analizeaza, lucru care ma face sa imi simt obrajii luand foc asa ca imi aplec putin privirea in pamant. Urasc cum ma face sa ma simt incomod in propia piele.
   "Vrei sa pleci?" Ma intreaba iar in timp ce face un pas in fata. Nu stiam, ma simteam asa de bine acum, ma rog, daca nu m-ar privi asa adanc.
    Si-a asezat mana peste spatele meu, tragandu-ma pieptul sau, fetele noastre fiind la doar cativa centimetri departe, Oh Doamne, iar sunt prea aproape de cineva si eu tot nu pot sa cred ca acela este Harry Styles.
    "Nu" Reusesc sa soptesc adevarul in timp ce ochii lui ii priveau pe ai mei. Coltul gurii lui a mimat un zambet mic, aproape inexistent, care a disparut imediat.
  "Raspuns corect." Sopteste in urechea mea, pielea de pe mine facandu-se de gaina, Am fiori de placere si de groaza in mine, o adevarata combinatie neplacuta. "Vrei sa fi a mea?"
  "Nu vreau."Reusesc sa spun cu voce care tremura mai care ca genunchii mei.
   "Raspuns gresit." Sopteste iar. Aproape ca scoteam un geamat din cauza atingerii lui cu buzele peste pielea mea. Se simtea asa de bine, avea niste buze asa de catifelate, moi si clade; cum de e posibil? "Sti ca daca nu esti a mea ai sa ajungi sa muncesti pentru mine intr-un fel sau altul, nu?"
  Mi-am muscat buza de jos, incercand sa nu fac lacrimile sa imi curga. Avea dreptate, daca nu as fi a lui as muri ori as merge sa muncesc unde, daca fac ceva gresit ma vor pedepsi. Aici am mancare, loc unde sa stau si...pe el.
   "Te mai intreb iar. Vrei sa fi a mea, Kara?" Printul Harry isi lipeste buzele usor de gatul meu, lucru care ma face sa imi inclin capul usor si sa il las sa depuna acolo un sarut foarte umed. O Doamne, asa se simte...perfect. Imi place sa simti fiorii astia de placere atunci cand ma atinge asa. Atingere pe care nimeni nu  m-ai facut-o pe mine.
   "Da." Reusesc sa spun si imi inchid ochii, incercand sa nu plang. Ma ofer lui pentu a trai, asta este clar.  Nu vreau sa mor, cine stie pe unde am sa mor, vreau sa mor fara sa imi fie foame, iar daca asta inseamna sa ma ofer lui atunci asta am sa fac, am sa incerc sa supravietuiesc, lucru pe care il fac mereu.
   "Da, ce?" Intreaba, dorind sa auda intraga propozitie grea de spus pentru mine.
   "Da, vreau sa fiu a ta." Soptesc, obligandu-ma sa nu plang. Nu fata de el.
    "Raspuns corect." Sopteste in timp ce buzele lui se afla peste pielea mea, eu constienta ca alt capitol ingrozitor din cartea mea dramatica a inceput.
     Pot supravietuii in padure, o pot face si aici.  
     Brusc,simt o ura mai mare pentru el. Este numai vina lui ca nu am de ales si ca trebuie sa....fiu la propriu a lui. Poate face ce vrea cu mine, lucru care ma sperie deja.
    "Nu vei regreta asta, iubito." Spune in timp ce depune un alt sarut peste gatul meu. E ciudat ca un baiat ma atinge asa de tare chiar daca el este afurisitul si razgaiatul Print Harry, tot ma simt bine. E o ciudata si placuta senzatie atunci cand ii pot simti buzele. "Vino la mine!"
    Harry imi prinde mana in a lui si porneste rapid spre usa care iese cu mine in urma lui, tragandu-ma nu stiu unde. Acum ce vrea sa imi faca? Nu vreau sa stiu, vreau sa stau in camera aia, el fara sa fie langa mine. 
   Harry deschide o usa, eu uimita de cat de mare poate sa fie locul asta, casa asta in care nu ar fi trebui sa intru de la bun inceput. Imi este frica de ce ar vrea sa faca sau urmeaza, nu imi place ca ma tine de mana. Nimeni nu m-a tinut de mana si asta ma face sa rosesc putin.
   Nu vreau sa ma vada ca rosesc din cauza lui, asta ar fi fost...jenant.
    Camera in care am intrat era una foarte intunecata si era foarte rece. Brusc, mi s-a facut si mai frica. Nu imi place in ce belea am intrat, belea din care nu mai pot iesi nici daca imi doresc asta cu adevarat. Ori ajung moarta ori ajung a lui si sincer, il prefer pe el.
   Printul Harry a inchis usa, inca tinandu-mi mana in a lui. De ce nu imi da drumul? Asta ar face toate mult mai usoare pentru mine.
  "Nu mai tremura, nu am sa te omor sau ceva." Spune serios in timp ce ajunge in mijlocul camerei. Chiar asa de tare tremur? Daca poate sa observe asta de ce nu si roseata din ochii mei? Oh, sunt asa de patetica in comparatie cu el. 
  Nu stiu cum, dar Harry a deschis un bec care se afla in mijlocul tavanului. Acum am observat ca in fata noastra se afla o masa foarte mare, dintr-un lemn gros. Am recunoscut masa. am invatat despre ea la orele intense de istorie. Asta chiar este masa unde se fac "legaturile" dintre sclavi si celor care o sa le apartina. Nu stiu foarte multe despre ea, dar stiu ca aici se face legatura oficiala. Perfect!
  Oricum, masa asta avea un fel de patura groasa pe ea, intinsa pe intraga suprafata a mesei sculpatat pe margini.
  "C-Ce facem aici?" Il intreb curioasa, inca avand tonul meu balbait cand vorbesc cu el. 
  "Vei vedea!" Spune, pastrandu-si tonul si tot acum eu observ obiectele de pe masa mare. Erau doua pahare de aur, pareau foarte vechi dar aratau proaspat lustruite. Langa ele era si o chestie impaturita intr-un material dintr-o panza goala dar nu imi pot da seama ce. "Aici vei fi oficial a mea!"
  "Da stiu, pentru ce e masa asta afurisitule." I-o trantesc suparata ca aici eu chiar am sa devin oficial a lui.
  Harry se uita spre mine cu o fata amuzata, iar eu imi dau seama ca acum ca eu am facut "afurisit" o persoana care are idiotul de drept sa moara. "Imi pare foarte rau!" Am spus repede spre el.
 Oh, sunt o asa de mare idioata, mai ales de fata cu el. Harry zambeste usor si isi intoarce privirea spre masa. Imi da drumul la mana, multumesc lui Dumnezeu, pentru a se intinde dupa chestia impaturita de langa cele doua pahare.
   A desfacut din doua miscari si a scos la iveala un pumnal.Am icnit puternic cand am vazut pumnalul lucios cu un maner negru. Stiam eu, voia sa imi faca rau. Fara sa ma gandesc, fac un pas in spate, speriata ca naiba.
    "Stai calma iubire, nu te omor sau ceva!" Spune Printul Harry din nou si rade usor. Un raset mai frumos decat m-am asteptat eu. Ii sta asa de bine cand rade si pare asa de bun, totusi tine in mana un pumnal si suntem doar noi doi in camera asta.
   "Ce vrei sa faci cu ala?" Il intreb, inca speriata. Vrea sa ma omoare sau ceva de genul? Pentru ca ar putea, dar a spus ca nu imi va face asa ceva.
      Dar de ce l-as cred?
    "Da-mi mana, frumoaso!" Spune si intinde mana lui care nu timnea pumnalul ea.
    "Dar ce vrei sa faci?" Il intreb confuza iar, inca speriata ca nu imi spune.
    "O sa facem o legatura iubito. Mana!" Spune cu un ton mai autoritar.
   Am inghitit in sec si mi-am intins mana, asezand-o cu fata in sus peste palma lui. Am simtit o asa mare electricitate cand eu l-am atins pe el, o electricitate care chiar mi-a placut intr-un mod ciudat.
    Mi-am muscat buza de jos, emotionata. 
  "Juri ca ai sa-mi fi fidela mereu?!!" Intreaba,luandu-ma prin surprindere. 
  "Poftim?"
   "Tu doar raspunde." Spune serios in timp ce pumnalul se afla in mana lui, nemiscat.
    "Da." Spune si cu greu nu imi dau ochii peste cap.
   "Juri ca nu ma vei refuza niciodata?"
   "P-Poftim?" Il intreb, nevenindu-mi sa cred ce ma roaga, mai ales asa in fata cand tine un pumnal in celalta mana.
  "Tu doar raspunde, iubito." Spune plictisit, eu incercand sa nu arat ca nu imi place ca imi spune 'iubito'. Nu sunt iubita lui sau ceva de genul, oricum, nu stiu foarte bine ce e o relatie deci..
  "Da" Spun si fara sa ma pot abtine, oftez.
   "Ce juri?" Intraba si pot vedea foarte bine ca vrea sa rada de mine, mai ales cand eu oftez iar,
   "Jur ca nu am sa te refuz niciodata." Spun suparata ca cineva deja are un control asupra mea.
   "Uite-te in ochii mei cand spui asta!" Imi ordona, eu dandu-mi ochii peste cap.
    Imi asez privirea peste frumosii si irealii lui ochi verzi. Ma privea in acelasi fel in care si eu il priveam pe el acum, adanc.
   "Jur ca nu am sa te refuz niciodata." Reusesc sa spun si spre surprinderea mea, nu m-am balbait sau tremurat.
   Harry zambeste usor, si isi scoate varful limbii lui roz si il linge usor buza de jos dupa care o musca usor. Am inghitit in sec in timp e ii urmaream varful limbii lui lasand o linie imaginara pe buza de jos si m-am putea omori pentru ca el a observat asta. 
   "Juri ca vei fi a mea pentru totdeauna?" Ma intreba, eu iar cu nu apuc pumnalul ala si sa il bag in el.
   "Da" Spun si sper ca pot scapa de partea in care trebuie sa spun intraga propozitie. Stiu ca nu e o diferenta dar face asta ca sa se amuze iar mie nu imi place.
   "Poftim? Nu te pot auzi." Zice sarcastic iar eu oftez cu putere.
   "Jur ca...voi fi a ta pentru intotdeauna." Spun cu greu, uitandu-ma in ochii lui verzi. Nu stiu de ce isi pune o linie neagra in jurul ochilor lui pentru ca are niste ochi foarte frumosi. Oare cum si-a facut chestia aia la ochi?
  Mi-am aplecat privirea spre paharul din mainile mele unde sangele sau intunecat se afla. Cred ca asta e momentul in care mi-am pierdut dreptul la libertate pentru totdeauna; iar partea rea e ca asta e doar inceputul iar eu incep sa regret deja totul.
   "Ce fata buna esti tu!" Spune si ranjeste usor in timp ce se intoarce cu fata spre masa. El chiar radea sau zambea, avea latura aia intunecata. Arata asa de dur si ca o persoana care nu stie de gluma dar face mai multe glume cu mine.
  Harry mi-a tras usor mana, plasand-i peste unul dintre paharele din aur.
  "C-Ce vrei sa faci?" Il intreb cand vad ca se apropie pumnalul de mana mea care se afla cu fata in sus si lipita de marginile subtiri ale paharului.
   "Asta o sa doara putin, iubire." Spune cu o fata neutra, bagandu-ma pe mine in confuzie.
    Brusc, am simtit lama rece si partea care taie a pumnalului plimbandu-se iute peste palma mea. Am scos un tipat infundat si mi-am astupat gura lipindu-mi gura de umarul lui Harry. Doamne, asta durea.
Harry a luat pumnalul de pe palma mea dreapta unde s-a transformat o linie rosie din care incepe sa iasa sangele intunecat si cald. 
  Harry mi-a intors mana si a strans-o usor, sangele din palma mea scurgandu-se in picaturi groase si suvite subtiri. Ustura foarte tare si nu mi-am dat seama ca strambam din nas atunci cand Harry s-a oprit din strasul usor al mainii mele.
   "E de ajuns" Spune cand s-a uitat in pahar, eu tragandu-mi mana ranita din a lui. 
 "Ce naiba e cu tine? Nu poti sa imi tai mana daca asa vr-..adica imi pare rau, scuze." Ma corectez rapid, realizand ca ma jurat ca voi fi a lui..pentru totdeauna, lucru pe care incep sa il regret din ce in ce mai tare.
  Harry nu a zis nimic iar eu am fost surprinsa cand si-a dus mana lui deasupra celuilat pahar, el fara sa ezite, ca si mine, a dat iute cu partea ascutita a pumnalului si si-a creat si el, in palma dreapta, o linie subtire si lunga de unde sangele lui, mult mai intunecat ca al meu, a inceput sa iasa.
  Si-a strans si el mana intr-un pumn, mult mai apasat ca si la mine, in timp de a tras pumnalul afara. M-am uitat discret la fata lui si tot ce reprezinta era ca mai mereu, seriozitate. Nu parea ca l-ar fi durut dar trebuie sa imi reamintesc ca e barbat, nu ca mine, femeie, si ca probabil a mai facut asta pana acum.
  Si-a tras mana cand a vazut ca sangele intunecat a incetat sa m-ai curga cum trebuie. S-a uitat la paharul lui, aproband usor si marunt din cap.
 "Ce ar trebui sa facem cu asta?" Il intreb complet confuza.
 "Pentru inceput, da-mi mana de unde iti curge sangele." Imi ordona, nu ma roaga, in timp ce se uita dupa ceva.
 Am dat sa ii intind mana, nevoita sa ma supun, dar am ramas blocata cu ea in aer cand el si-a dat capul usor pe fata si si-a tras bluza neagra peste cap.
 Am ramas cu gura unor intredeschisa in timp ce i-am vazut abdomenul plat. Arata mai bine decat imi imaginam eu. Avea pe el asa de multe desene negre, peste brate, piept dar gatul si partea de jos a abdomenului sau erau curate. Dar oricum, nu intelegeam nimic din ele.
  Nu stiu eu foarte multe despre tatuaje, am auzit de ele la scoala, dar stiu ca doare cand le faci si ca raman pe pielea ta pentru totdeauna.
  Pieptul lui era plat si arata asa de bine. Ochii mei au coborat spre abdomenul lui si mai jos. Cele doua dungi care aveau vaga forma de litera care parca se numeste "V", nu sunt sigura, nu ne invatau sa scriem la scoala, doar sa stim despre ei, Familia Regala si sa invatam despre cum puteam gasi resurse, tot pentru ei.
  Imaginatia mea cu pieptul lui Harry s-a oprit imediat cand el si-a rupt tricoul, la propriu. A tras de manicile negre si scurte ale buzei sale negre si le-a rupt cu mana lui, fara sa fi depus prea mult efort. 
  A rupt ambele maneci, si le-a rupt si pe ele, facand doua fasii. Mi-a prins mana care inca a ramas in aer si a invelit rana cu fasia, candva maneca. A facut un mic nod, si cand am vazut ca mi-a terminat de bandajat palma mi-am tras-o imediat inapoi.
  Harry a zambit usor si si-a luat si el fasia cealalta pe care a legat-o imediat pe palma lui.
 "Iti place ce vezi?" Ma intreba in timp ce isi infasura palma, eu ridicandu-mi privirea imediat de pe pieptul lui spre el, dupa care inapoi in pamant, evident jenata. El chiar m-a prins uitandu-ma spre pieptul lui dezgolit? Sau o intrebare mai buna, eu chiar ma uitam la el?
  "Nu iti fa griji, ai sa te bucuri de asta si mai mult mai tarziu." Spune si ranjeste. 
"Poftim?" Intreb, eu fiind in ceata de la cuvintele lui.
  "Nimic." Zice si isi scutura usor capul, inca zambind dar mai usor.
  Harry isi intinde mainile dupa cele doua pahare si mi-l da mie pe cel in care el si-a varsat sangele.
 "Ce vrei sa fac cu asta?" Il intreb si prind usor paharul, complet confuza. Nu pricepeam nimic  si asta ma enerveaza.
  "O sa trebuiasca sa-l bei."
  "Poftim?!" Intreb, uitandu-ma la el speriata si socata in acelasi timp. Nu era o sansa ca eu sa ii beau sangele. Nu sunt un liliac, sunt un om. Nu beau sange, cu atat mai putin cel de om si al lui. "Nu!"
  Harry isi da ochii peste cap si face un pas in fata iar mana lui libera a ajuns peste spatele meu, tragandu-ma la pieptul sau dezgolit.
 Pieptul lui era asa de cald si era mult mai tare, acum ca era lipit de al meu.
  "Nu era o rugaminte, iubire. Ai sa-l bei pentru ca asa spun eu." Spune serios si dur, revenind la partea lui intunecata.
  "Dar eu-"
  M-am oprit brusc din protestul meu care ar fi fost in van cand el si-a apropiat buzele de urechea mea.
 "Nu era o rugaminte, Kara." Sopteste la fel de dur, provocandu-mi fiori pe sira spinarii.
 Inghit in sec cand el se desprinde de mine si se plaseaza inapoi in fata mea, fata lui fiind una serioasa si mai intunecata.
  "Ai inteles?" Intreaba serios.
  "Da." Spun si imi aplec privirea in pamant, suparata ca deja incep sa trebuiasca sa-l ascult. Nu vreu sa ii beau sangele iar el ma obliga sa o fac.
   Harry isi ciocneste paharul cui sangele meu in el.
  "Pana la fund." Imi ordona.
  Imi aplec privirea spre paharul din mana mea si il duc la gura cu greu cand vad ca si el face la fel cu al lui, Am privit sangele intunecat si am lipit marginea paharului de buzele mele care tremurau. 
  Am vazut cum sangele gros curge si am icnit cand el s-a atins de buza mea de sus. Mi-am deschis gura si am strans ochii scarbita la lichidul din pahar si acum gura mea. Gustul de metal si de fier mi-a invadat gura, lucru care ma face sa vreu sa vomit. Mereu am urat sangele, sa il vad mi se facea scarba, apai sa il inghit in mine?
  Si nici macar nu e sangele meu.
  Am si simtit cum sangele gros si cald curge pe gatul meu in jos. Jur, nu am crezut ca voi ajunge sa beau sange 'albastru'.
  Fara sa imi dau seam, chinul s-a terminat iar sangele din pahar s-a terminat. A mai ramas putin pe interiorul sau si sper ca nu o sa ma puna sa il ling si pe ala pentru ca eu nu am limba de girafa.
  Cand mi-am dus paharul cat mai departe de gura mea, rapid, am vazut ca Harry terminase deja, avea o mana in buzunarul blugilor negri si stramti iar in celalta mana avea paharul golit, sangele meu fiind acum in el.
  Iar sangele lui fiind acum in mine.
  "Acum suntem legati!" Spune in timp ce imi ia paharul ala afurisit din mana mea.
  "Da bine" Spun rapid si nervoasa in timp ce imi aplec privirea in jos. Nu imi placea dar ii simteam sangele lui impleticindu-se cu al meu si cum se uneste, curgand prin venele meu. Nu imi placea sa il simt asa de tare in mine, la propriu.
  "Nu iti place asta, nu?" Intreaba in timp ce a asezat ambele pahare alaturi de pumnal pe o masa mai mica de langa cea mare pe care nu am vazut-o pana acum.
  Nu am spus nimic, privirea mea fiind inca in pamant. Mi-am asezat mainile la piept, semn ca vreu sa ii arat ca sunt suparata dar nu cred ca ii pasa lui, e Printul Harry, Familia Regala si cu sange albastru, sange care curge acum prin mine, deci el nu are o grija.
  "Am terminat?" Il intreb in speranta ca puteam pleca, sau ca pot pleca, din camera asta rece si in care am baut pentru prima oara sange uman.
   "Nu, mai este o parte ca legatura sa fie completa." Spune, eu oftand cu putere si dandu-mi ochii peste cap. Mereu mai este o parte? Ce mai vrea, i-am baut sangele, cat de 'conectati' mai putem fi pentru numele Cerului?
  "Acum ce o sa mai facem? M-am saturat de prostiile astea."  Spun suparata, ultima parte doar pentru mine.
  Harry si-a pus mana pe spatele meu, tragandu-ma la pieptul lui tare si perfect. Am rams blocata, iar si sper sa nu se vada roseata din obrajii mei, chiar faca stiu ca lumina din camera asta este foarte slaba. 
Harry isi aseza una dintre maini peste masa mare si imi zambeste usor, zamabet care imi spune ca  ceva nu e de bine...pentru mine. 
  " O sa facem sex chiar aici si acum!" Spune, cuvintele lui lasandu-ma fara aer complet.

 

 

Join MovellasFind out what all the buzz is about. Join now to start sharing your creativity and passion
Loading ...