Sin

Pacatul si credinta sunt doua cai ale vietii pe care le alegem singuri si le urmam pana la moarte asigurandu-ne ridicarea spre rai sau caderea in iad. Sunt doua elemente diferite. Focul si apa pot fi unite si din ele va rasari aburul, soarele si ploaia vor fi impreunate si vor creea curcubeul insa apropierea dintre iad si rai va creea distrugerea. Nu diavolul ne trage in flacari, ne impingem singuri. Nu Dumnezeu ne trage spre lumina, ne prindem singuri de bratele lui. Sunt alegerile noastre. Pamantul este taramul intre cele doua lumi in care ne vom gasi eternitatea dupa moarte. Viata este testul pe care il da sufletul nostru pentru eternitate. Insa cand cele doua elemente se intalnesc, testul e picat. Blestemul si Binecuvantarea. Diavolul si Ingerul, Pacatul si Puritatea. Harry nu traieste in pacat, nu s-a nascut in pacat ci a luat nastere ca fiind unul. Creat de o minte criminala, el mosteneste obsesiile si talentele tatalui sau si hotaraste sa ii calce pe urme ca asasin dupa moar

1Likes
0Comments
208Views
AA

2. 2.Ispita

                                                            2. Ispita

 

     Zaceam pe podeaua bucatariei, numarandu-mi respiratiile adanci si asteptand sa se linisteasca iar mintea mea sa revina la normal. Inca auzeam tipatul undeva intr-un colt al mintii mele dar ceva imi spune ca de azi-inainte va ramane acolo pentru totdeauna.Va trebui sa ma obisnuiesc cu el.
Pielea imi ingheta pe gresia rece si nu imi mai simteam bratul drept absolut deloc. Arsura se usca si forma o crusta din sangele inca ramas. Abdomenul meu era lipit de suprafata rece intr-o balta de transpiratie, alaturi de obrazul stang. Imi era frig si in acelasi timp balteam in sudoare.
Am incercat sa imi misc degetele mainii ce parea sa fie smulsa din umar si mici firicele electrice mi-au strapuns pielea pana la incheietura. Am scrasnit din dinti si am inchis ochii, oprind orice miscare si revenind la respiratiile care deveneau din agitate din ce in ce mai calme si aproape inexistente.
Asta era momentul potrivit sa mor.
Harry! Harry! Harry! Harry! Harry! Harry!
Tipatul care se repeta la infinit in capul meu si atunci cand aveam impresia ca se va opri, exploda din nou si daca nu ar fi fost doar mintea mea cea care urla sunt sigur ca m-ar fi surzit. Imi simteam creierul pompand din cauza presiunii.
Am observat intunericul asternandu-se usor in jurul meu si mi-am ridicat capul. Peretele de sticla imi expunea apusul si ipoteza timpului petrecut pe podeaua rece.
M-am infuriat brusc pe propri-am slabiciune si m-am straduit sa ma ridic. M-am proptit in genunchi si am tras o gura mare de aer ascultand cu frica si atentie in jurul meu.
O adiere de vant, crengile copacilor scrasnind, un tunet slab si niciun tipat.
Am respirat adanc si mi-am trecut mainile prin par de usurare.
Am mai ascultat cateva secunde sa fiu sigur ca nu vor incepe din nou si am numarat in liniste in mintea mea.
100 si nicio voce de inger care imi cere ajutorul.
Eram usurat si in acelasi timp groaznic de speriat, unui om normal nu i se intampla asa ceva. Stiu deja ca nu sunt un om normal dar se pare ca sunt mai nebun decat am crezut.
M-am pus pe picioare si m-am sprijinit de marginea chiuvetei. Am dat drumul la apa si mi-am umplut palmele cu lichidul rece pe care mi l-am aruncat apoi pe fata de nenumarate ori. Mi-am simtit fata rece si racorita si am oprit robinetul, respirand printre buze si gustand picaturile de apa. Urasc sa beau apa de la robinet dar de data asta nu imi mai pasa si am inghitit cateva guri care sa imi clateasca gura si gatul.
Nu imi recunosteam picioarele, imi era atat de greu sa le misc si le-am tarat cu dificultate pe scari pana in dormitor unde m-am indreptat spre dulap si mi-am cautat vechile calmante. Nu vreau sa risc nimic.
Le-am gasit in cutia obisnuita si am verificat data expirarii, mai aveau doar o luna valabilitate. Suficient pentru mine sa scot doua si sa le inghit imediat. Poate ca mi-as fi revenit mai repede daca le luam cand am ajuns acasa si nu as fi zacut pe podeaua din bucatarie.
Aveam nevoie de ceva care sa ma relaxeze si inainte sa inghit cateva somnifere si sa am parte de un somn anestezi in care sa nu mai simt, aud si vad nimic, mi-am scos cutia de ace si le-am desfacut pe pat.
Dar mai intai am decis sa incep vindecarea corpului meu cu un dus.
Mi-am sters bine corpul de apa si deja incepeam sa ma simt mai bine. Trebuia sa iau o decizie si sa ma gandesc la ce se intamplaze astazi, dar nu inca. Deocamdata imi tin mintea goala si astept momentul potrivit pentru cugetari.
Am imbracat o pereche de boxeri negri si mi-am indreptat atentia spre rana de pe brat. Durerea era inca persistenta si avea sa mai dureze ceva pana cand cicatricea se va forma in totalitate dar cel putin nu imi mai curgea sangele si sunt sigur ca nu o sa fac vreo infectie. Arderea cu fierul incins era cea mai buna si rapida metoda de vindecare a ranilor, cea mai dureroasa in acelasi timp dar motivul pentru care nu o practicam prea des erau semnele. Prefer cusutul.
Am privit in oglinda, cicatricea rosie si parea ca pielea mea a fost unsa cu lava. Se va forma o zgaiba, va cadea apoi pielea va ramane cicatrizata pentru totdeauna.
Semnul din ziua in care am vazut pentru prima data ingerul care o sa imi fie moarte.
Am curatat usor rana si am bandajat-o cu un tifon subtire. Mi-am miscat mana si am strans pumnul incercandu-mi reflexele. Am incercat sa incordez si muschiul si intepatura mi-a corentat bratul asa ca m-am oprit imediat cu un sasait printre dinti. Nu vreau sa fortez norocul si sa fac sangele sa musteasca din nou la suprafata.
  Am tras covorul din piele de caprioara langa peretele de sticla si am privt spre ceas 8:12. Inca putin pana cand meridianul meu se opreste din functionare.
M-as asezat turceste si am desfacut trusa cu ace. Am prins un bat de chibrit si am trecut fiecare flacara peste varful unui ac.
Mi-am asezat palmele pe genunchi si am inchis ochii incercand sa ma relaxez cateva secunde inainte sa incep. Psiholog, medicamente.. le-am incercat pe toate dar nimic nu ma calmeaza cu apucuntura.
Medicina chineza a devenit preferata mea si am impresia ca doar provocandu-ti o alta durere poti scapa de cea care te chinuie.
Am invatat de-a lungul timpului sa imi detectez singur punctele de energie si stiu ca in cazul meu doar meridianul pericard are nevoie de ingrijire.
Am luat guri calculate de aer si imi simteam deja mintea calmandu-se.
Am scos primul ac si l-am impins usor pielea in partea laterala a pietului. Imi cunosteam perfect terminatiile nervoase si am simtit imediat electricitatea si senzatia de contractie. Am scos alt ac incarcand sa ma misc cat mai putin si am intepat pielea la cativa centimentri departe de celalalt urcand spre mana. Mintea mea de bucura de tratamentul cunoscut si simteam cum relazarea pune usor stapanire pe mine in firicele electrice. Am urmat linia pericardului si am infipt 9 ace de-a lungul mainii pana in palma si am terminat cu degetul mijlociu.

  

Punctele mele de energie erau atinse si corpul meu plutea. Energia QI se restabilea dupa ce a fost mai mult restalmacita in ultimile zile si ii simteam pe Yin si Yang restabilindu-si echilibrul.

Corpul are 12 meridiane, conductorii de energie dar eu am probleme deosebite cu unul dintre ele.Pericardul are un rol important in toate procedurile pe meridiane si odata afectat loveste in dizabilitatile mintale.Totodata se numeste si meridianul sexului sau al circulatiei, motiv pentru care si capacitate hormonala si insuficienta cardiaca sunt afectate alaturi de alte cateva simpome dar in cazul meu, functia cerebrala este cea variata.

Urmez si alte meridiane din cand in cand, atunci cand am alte probleme. Am invatat totul de la un vraci batran, chinez acum doi ani cand mi-a detectat toate punctele de energie si m-a invatat cum sa practic acupuntura de unul singur.

Cand m-am simtit suficient de relaxat si cu aura plutind calma in jurul meu, am decis ca e timpul sa iau ziua asta de la capat, si sa imi dau seama ce s-a intamplat..

E clar ca visul de noaptea trecuta e cauza tuturor nenorocirilor.

Elsa Crowell: o simpla fata -una infricosator de frumoasa- dar, doar o simpla fata. O simpla fata a carei voci s-a intamplat sa coincida cu cea din visul meu. Nimic mai mult.

Dar cu toate astea, de ce semanau aceste voci? De ce a aparut pentru prima data o femeie in visele mele? O femeie la care sa tin si disparitia ei sa ma doara atat de tare. Si apoi sa apara acesta fata in realitate care e in stare sa-mi electrizeze corpul cu o privire mai puternic decat 1000 de ace in punctele de energie.

Numele ei de familie mi se pare cunoscut, Crowell... am mai auzit undeva numele asta si mi-am dat seama imediat seama ca ii apartine unui om de afaceri din oras, Marshall Crowell.

M-am straduit sa-mi aduc aminte cat mai multe despre el: se ocupa cu industria automobilelor si in timp ce alti antepenori au investit in fabrici mari cu mii de angajati si productie in masa, el a optat pentru fabrici mici pentru a-si putea permite bugetul in Detroit acum cativa ani si asta a fost ca o lovitura de sah pentru rivali.

"Buturuga mica rastoarna carul mare!" este zicala care ii se potriveste perfect. A fost in stare sa-si mentina angajatii cu salariile platite la timp ,a livrat comenzile, si in scurt timp s-a extins si in alte tari si odata ce bugetul a crecut , si dimensiunea fabricilor a crescut.

In acel top 10 al celor mai bogati oameni din oras, Marshall Crowell este cu siguranta pe locul 1.
Nu inteleg de ce a ramas in Detroit dar aici isi are piata de plecare si probabil "Nu uita de unde ai pleca!" e o zicala care il descrie. Totusi, fica lui este noua in liceu, oare s-a mutat de la altul? Probabil isi permite sa o inscrie la orice institutie particulara de invatamant din marile orase, de ce ii chinuie educatia intr-un liceu si oras ca acesta? Pentru ca e clar ca e inteligenta, imi aduc aminte perfect raspunsul ei de la ora de istorie, niciodata nu am retinut o voce atat de bine pentru ca niciodata nu mi-a tipat atat de tare in minte.
Dar ceva nu are sens, pot sa jur ca Marshall Crowell nu avea o fiica, nu una atat de mare. Stiu ca e vaduv, imi aduc aminte stirile care circulau prin oras acum 2 ani cand sotia lui a murit intr-un accident de masina alaturi de copilul nenascut pe care il purta in pantece. Marshall a ramas singur cu 2 baieti. Trebuia sa aiba inca o fetita, dar acea fetita clar nu e Elsa. Atunci cine e? Oare s-a insurat din nou si Elsa e fiica lui vitrega? Aceasta e ipotaza cea mai probabila, dar cu toate astea intrebarile mele principale raman fara raspuns. 
Ce o sa fac de acum in colo cu fata asta? Sa ma intorc la scoala sau sa imi iau diploma pe calea rapida fara dureri de cap? O sa pot supravietuii un an langa ea?
Eram in contradictoriu in privinta primelor intrebari, dar cunosc raspunsul la ultima: NU!
Nu o sa pot rezista langa intr-un mod normal. Nu pot sa ma comport ca un om obisnuit in preajma ei, sa ma prefac ca e o alta eleva obisnuita si sa nu o bag in seama atata timp cat tipatul ei de disperare inca imi cutreiera prin minte si amintirea bratelor ei calde e inca persistenta pe pielea mea.
Trebuie sa ma indepartez de ea complet sau....asta e o posibilitate la care nu vreau sa ma gandesc. Nu vreau sa cred ca pot ajunge atat de disperat incat sa o iau cu forta si sa o tin doar pentru mine. Sa o izolez de resutul lumii si sa fie doar a mea, comoara mea pretioasa. Vreau sa izgonesc gandurile macabre insa chiar si cu relaxarea oferita de apucuntura, ideea asta tot mi se pare tentata desi stiu cat de ingrozitoare e, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi cand o voi vedea din nou si pielea imi va clocoti pe palme in dorinta de a o atinge.
Trebuie sa stau departe de ea. 
Am deschis ochii si am luat o gura normala de aer dupa ce plamanii mei au avut parte de un mic repaus in care totul s-a oprit in mine si doar mintea mea a functionat. Asta era solutia cea mai buna si sugura pentru amandoi. Nu pot risca sa vad ceva nesabuit in jurul ei si mai ales nu pot risca sa o ranesc pe ea din cauza psihopatului si asasinului din mine.
Oricum, nu m-ar iubi niciodata cu adevarat.Nu dupa ce ar afla cine sunt si am vaga impresie ca inima mea ar fii si mai distrusa daca as reusii sa ma apropii de ea afisand o asta fata si atunci cand ar afla adevarul, ar fugi de mine. Nu port suporta asta, m-a distrus un vis incare ea pleca de langa mine. Realitatea m-ar omori. Sau mai degraba, m-ar innebuni complet.
Am scos pe rand fiecare ac, si ma simteam ca un nou-nascut.Totul era linistit si logica mea functiona normal. O sa-l platesc pe director sa-mi dea diploma si o sa termin totul. Chiar si fara Elsa, e ridicol pentru un om ca mine sa se intoarca la liceu. Asta a fost cea mai stupida decizie din viata mea, si tata nu are decat sa ma viziteze in vise si sa ma urecheze pentru asta, nu ma mai intorc acolo.
O sa ma tin departe de ispita cat mai pot.
M-am ridicat in picioare si mi-am ridicat mainile de-a lungul umerilor intr-o miscare maxima de relaxare. Mintea mea ii mult mai limpede si tipatul de acum cateva ore para sa para un vis ireal. El cel care a zacut o zi pe podeaua din bucatarie si eu cel de acum sunt doua persoane diferite. Psihopatul si cerebralul. Vurnerabilul si puternicul. Pacatosul si credinciosul.
Am dezinfectat acele si le-am pus in trusa obisnuita si inapoi in dulap.
Am coborat la parter cu singurul lucru din mine care nu se linistise odata cu apucuntura , urland- stomacul.
Nu am timp si nici dispozitia necesara sa mai gatesc ceva normal, vreau sa ajung in pat si sa ofer corpului meu si restul de odihna de care are nevoie asa ca am prajit celelalte oua care mi-au ramas de azi-dimineata impreuna cu doua felii sunca, planuindu-mi ca maine sa gatesc o masa normala cu mai putin colesterol.
Am curatat dezastrul pe care l-a lasat psihopatul din mine care s-a intros acasa si cand am iesit afara am avut parte de un soc zdravan. Dintii mi-au clantanit in gura si am intrat imediat inapoi. Am luat halatul si mi-am acoperit corpul gol aproape in totalitate si o pereche de papuci. I-am lasat lui Chit sticla la usa bine invelita in alta punga de nailon si am bagat masina inapoi in garaj si i-am facut o analiza i-am amanuntita sa ma asigur ca nu captase vreo zgarietura. Era intreaga si acum nu mai aveam un motiv ca sa-mi cumpar alta.
Cu fiecare secunda care trecea decizia mea parea din ce in ce mai chinuitoare si disperarea crestea usor dar sigur in mine. Am ajuns in patul meu si am privit tavanul maroniu fara sa clipesc sau sa misc vreun muschi. Sa stau departe de ea o sa fie mai greu decat am crezut.
Era liniste. Prea liniste, imi puteam auzi sangele alergandu-mi prin vene si nu imi placea.Sunt singur. Tipetele sunt chinuitoare, vocea ei o tortura dar totusi e ceva, si mi-am dat seama ca mai bine simt ceva si sufar decat sa nu simt nimic si sa fiu gol.
Gandurile necurate puneau din nou stapanire pe mine si inainte sa ajung mai departe m-am intins spre sertarul noptierei si am scos un somnifer pe care l-am inghitit imediat.
Cel putin in inconstienta sunt sigur ca nimic nu o sa ma mai tortureze, nici prezenta ei macabra nici siguratea provocata de lispa ei.
Nu cred ca visez.Nu sunt sigur daca sunt treaz sau adormit, dar linistea si intunericul sin jurul meu ma speriau. O bezna mai profunda decat credeam ca este cu putinta, era mai mult decat negru in fata ochilor mei , pana si acea nonculoare parea stralucitoare in fata abisului care se asternuse acum in jurul meu. Puteam sa fiu intr-o cutie sa in mijlocul desertului, nu mi-as da seama. Nu simt nimic in jurul meu: nici caldura nici frig. Corpul meu nu simte nimic: frica, torturile, diavolii toate disparusera si nici macar nu ma simteam pe mine.
Am asteptat sa se intample ceva. Cineva sa ma traga in jos, urletele sa imi sparga timpanele , flacari sa imi arda  ochii...ea sa ma stranga in brate. Dar nimic nu se intampla. Eram mai singur si gol decat am fost vreodata in viata mea.
Am deschis ochii in cel mai normal si linistit mod in carfe am facut-o in ultimii trei ani. Dar cu toatea astea mi-as fi dorit sa ma trezesc tipand, sa ma ridic in sezut cu pistolul in mana, imbibat in transpiratie si frica. Acea senzatie e graoznica dar trece repede si e inlocuita cu usurinta ca a fost doar un cosmar. Insa acum acea usurinta nu mai venea.
Am privit tavanul asa cum am facut inainte sa adorm, si am obsevat cu coada ochilui razele care rasareau pe cer.
De ce ma simt atat de singur? Mintea mea pare mai calma decat a fost vreodata si nimic altceva nu pare sa ma chinuie, dar nu ma simt mai bine. Dimpotriva.
M-am ridicat in sezut intr-o stare de frustrare si mi-am ciufulit parul.
Eram la un pas sa fac alta sedinta de apucuntura, orice ma linistea si ma scapa de aceasta senzatie stranie si ingrozitoare in acelasi timp, dar am realizat ca nu nevoie de aceasta ca sa-mi revin. E doar un mod prin care ma pot calma, corpul si mintea mi-o cere si chiar daca refuz stiu ca e Ea. Am nevoie de ea. Trebuie sa o vad.
Fara sa imi dau seama am sarit din pat si m-am indreptat sapre dulap.
Toata intelepciunea mea de seara trecuta disparuse complet si acum eram imbolnavit de dorinta disperta de a o vedea din nou. Nu imi pasa daca tipetele vor reveni, nu imi pasa ce se intampla cu mine, trebuie sa o vad.
Am aruncat o privire rapida spre ceas si mai erau 20 de minute pana la inceprea orelor. Nu sunt sigur daca ma voi intoarce la ore sau ma multumesc sa o vad in parcarea liceului. Sper ca obsesiei mele sa ii fie de ajuns a doua varianta. Hainele mele erau asemanatore celor de ieri dar de data asta am inlocuit geaca de piele cu un pardesiu negru.
Cand am trecut prin fata oglinzi mi-am dat seama ca arata infricosator imbracat asa dar nu am timp sa ma schimb.
Am coborat in pas alert la parter si am observat pachetul nou adus de Chit langa usa. Le-am bagat in casa, lasandu-le pe podeaua de langa usa fara sa mai pierd timpul pana la bucatarie si m-am indreptat spre garaj. Am sarit in Rover fara sa imi mai pese de cum arata si am apsat acceleratia de parca fugeam spre salvarea de la moarte. Dar, de fapt, fug spre moarte.
Detroit era innorat si pana am ajuns la scoala, picaturile de ploaie au inceput deja sa loveasca parbrizul. Parcarea era aproape goala de data asta si elevii care ajunngeau fugeau imediat in cladire din cauza ploii. NU aveam nicio idee daca ea ajunsese deja, masina ei era condusa de un sofer deci am plecat imediat dupa ca a lasat-o aici nelasand niciun idiciu pentru mine.
Incepeam sa imi agit genunchiul si am numart secundele pe ceasul de pe mana. Mai erau cinci minute pana incepeau orele si am hotarat sa astept pana cand avea sa se sune si apoi am precam in cautarea ei. Sper doar ca vom avea din nou aceeasi ora impreuna asftel nu vreau sa ma gandesc inca ce sunt in stare sa fac sa o vad.
300 de secunde, atat mai aveam de asteptat si am ajuns la secunda 49 cand am vazut aceeasi sclipire imaculata care mi-au luat ochii si ieri.
Inima mi-a tresarit in piept in SUV-ul alb a oprit in fata liceului si acelasi barbat a iesit imediat, deschizandu-si o umbrela. A deschis imediat si usa din spate si ea a sarit si masina prea repede pentru mine sa am timp sa ma calmez inainte sa o vad sa ma pregatesc pentru asta deci prin urmare din bubuitura puternica din inima mea s-a oprit imediat.
De data asta purta o pereche de pantaloni negrii ce parea sa fie colanti alturi de cizme negre din piele ce ii ajngeau sub genunchi, o buza alba si lunga ce ii ajungea pan la coapsesi o geaza de piele neagra cu fermuarul desfacut si manicile sumetite pana la cot. Am zambit si am inghitit in sec in acelasi timp chair daca imaginea ei era inca proaspata in mintea mea si nu ii uitasem nicio parte din trasaturi , am fost din nou fascinat de frumusetea ei. Parul ii era prins intr-o coada lejera de cal si cateva suvite i se lipeau rebele de fata sub briza vantului.
Si-a tras ricsacul pe umar si a inceput sa mearga prin ploaie cu barbatul mare in spatele ei care ii tinea umbrela si o ferea de ploaie. Voiam sa fac eu asta pentru ea.
Inainte, macar sa imi dau seama a intrat in cladire si ochii mei am ramas goi si disperati.
Se intampla ce ma temeam: nu imi fusese de ajuns imaginea asta, dimpotriva, voiam mai mult, era de parca ea ma cheama dupa ea cu o voce afrosidiaca si inainte ca masina ei sa plece macar eu am sarit dintr-a mea si m-am indreptat cu pasi mari spre cladire, nebagand in seama picaturile de ploaie ce mi se izbeau de fata.
Am trecut descanare si am vazut-o mergand rapid pe holui aglomerat. Fara sa ma gadesc, m-am luat dupa ea, dar a resuit cumva sa dispara in adunatura de oameni galgiosi, de parca stia ca o urmareste cineva. Si supa ce se intamplase ieri cu siguranta eu sunt singurul de  car ar fugi.
Am observat cate priviri erau intoarse spre mine, analizandu-ma chiar mai socate decat ieri si fruntea mea a format o incuntatura furioasa.  Eram nervos ca o pierdusem si uram cand cineva se uita la mine. Am ignorat barfele si susotelile si m-am indreptat spre vestiarul meu. M-am straduit sa-mi amintesc orarul pe care l-am citit ieri si mi-am dat seama ca am biologie. Slava Domnului ca atarnasem cheia de la vestiar la cea de la masina asa ca m-am miscat la fugerul si am fost in fata salii se biologie mai repede decat era cu putinta. Nu de ajund de repede insa.
Se pare ca invatase cladirea acum, si nu mai avea prebleme sa-si gaseasca clasa , mai ales ca a avut ajutor cu siguranta.
A doua bannca de pe mijloc mi-a ridicat tensiunea si mi-am simtit tamplele pulsand de furie.
Privirea ei s-a ridicat imediat spre mine, de parca mi-a simtit prezenta sinistra la fel si a celui de langa ea. Shane ocupa locul pe care l-am avut eu ieri langa scaunul ei, pumnii mei s-au strans si faptul ca nu aveam arma la mineera un lucru bun. Nu m-as fi abtinut.
-Scuza-ma! Am auzit o zoce in spatele meu dar nu m-am intors. Ochii mei inca ii scanau pe ai ei si am vazut-o muscandu-si usor buza de jos si si-a coborat privirea in caiet.
-Tinere! Vocea ma mustra din nou suparata si m-am intors ca sa dau ochii cu o femeie mica cu pielea zbarcita si prin minune, alba.
Atentia clasei era intoarsa spre noi si spre felul ridicol in care eu eram proptit in usa si nu ii dadeam voie profesoarei sa intre.
-N-ai idee ce bine ne-ai face daca ai ramane acolo toata ora. Glumi spre mine un baiat mulatru dar eu nu vedeam comicul situatiei ci doar ridicolul ei asa ca am facut un pas in lateral pentru a-i da voie sa treaca.
-Imi pare rau! Am spus serios dar incercand sa fiu politicos insa nu reuseam din cauza a ce se afla in a doua banca de pe mijloc.
Imi arunca o privire dusmanoasa dar nu ii iesiea prea bine din cauza felului in care trebuia sa-si ridice capul ca sa-mi intalneasca privirea.
-Tu esti elevul nou, nu-i asa? Mi se adresa pe un ton dur in timp ce isi aseza catalogul pe catedra.
-Da! Am raspuns neatent incercand sa captez atentia Elsei din nou. O vedeam invartitnd o bucata de hartie in mana si parea stresata, dar nu se uita la mine.
-Unde ti-e formularul? Nu am toata ziua de pierdut cu time. Profesoara se raspi spre mine si poate ca era prea mica si alba, dar arata ca o bunicuta din povestile pentru copii , dar avea o gura mai mare ca a unui negru si clar mai rea ca unul. Mi-am dat seama ca se referea la formularul pe care trebuia sa il dau la semnat. Ieri am bifat doar o ora pe el deci oricum nu mai conta.
- Nu il am! Am raspuns simplu cautandu-mi o banca libera si am observat ca erau foarte multe. Multi chiulangii azi, vremea e deprimanta.
Femeia se incrunta furioasa la mine si chiar nu ma puteam simti amenintat in fata unei persoane desi ea probabil incerca sa ma intimideze. O femeia ca ea trebuie sa fie a dracului rau ca sa poata supravietui intr-o asemenea institutie.
Isi clatina capul si am decis macar sa ii voie sa imi spuna ea cand sa merg in banca dupa cate ii facusem dar deja am atras destula atentie deci sper sa o faca repede.
Ofta si cauta o foaie prin dosarul de pe catedra.Isi aranja ochelarii pe nas in timp ce citea incruntata.
-Elsa Crowell?! Isi ridica privirea inca incruntata spre clasa . -E aici?
-Da, doamna!
Elsa se ridica in picioare si gatul meu s-a uscat instantaneu.
-Dar asteptati toti invitatie speciala? Nici tu nu ai formularul? Se rasti spre ea si asta chair ma enerva acum.
-Ba da, doamna!  Rosti Elsa rusinata si veni spre catedra cu foaia pe care o tot invartea in mana. Probabil astepta sa plec eu de aici si sa nu fie nevoita sa ajunga la distanta de cativa centimetrii de mine.
Eu exact asta asteptam si cand am simtit caldura trupului ei langa al meu, diavolul din mine s-a trezit.
Dezbracase geaca neagra si trunchiul ei era acoperit acum doar de o bluza alba care se mula perfect pe fiecare milimetru de piele iar felul in care arata imbracata in colanti m-a innebunit instantaneu.
Profesoara ii smulse hartia din mana si o semna repede cu o mazgalitura, in timp ce eu stapaneam fiecare parte din mine sa nu prind corpul Elsei, sa il urc pe catedra si sa ma arunc peste el. Fanteziile mele cu picioarele mele incolacite in jurul meu erau acum mult mai ample din cauza colantilor in care era imbracata. Nu era atat de sllaba cum am crezut ieri, din cauza materialului mulat am reusit sa-i vad formele la adevarata lor valoare si toata activiatea hormonala din mine s-a trezit la viata. Ii vedeam coapsele tremurand usor si doaream atat de mult sa le strang in palmele mele. Parca era imbraca in al doilea strat de piele pe care eu voiam sa il smulg de pe ea ca un turbat.
Coltul ochiului ei s-a intors usor spre mine si acum nu mai avea parul dupa care sa se ascunda.
Am fost intrerupt din fantezia mea cu degetele mele infipte in coada ei cand si-a luat reede formularul, a soptit un multumesc si a fugit de langa mine.
-Tu ce mai vrei? Ai absenta pentru ca nu ai adus formularul deci poti sa pleci sau sa iti cauti o banca. Femeia s rasti din nou la mine si nervozitatea mea pentru ea crestea mai mult.
-Prefer sa raman. I-am zambit in cel mai fermecator si sarcastic mod si mi-am facut dreum spre banci. Nici nu ma gandesc sa o las singura pentru o ora intreaga cu cioara langa ea. Am lasat-o ieri destul.
M-a urmarit cu privirea si stiu ca aratam infricosator din cauza pardesiului dar sper ca o parte mica din ea ma considera atragator. Am observat in spate cuierul in care erau atarnate mai multe geci dar am preferat sa raman imbracat si m-am asezat chiar in banca din spatele lor. Spatele Elsei a tremurat cand si-a dat seama cat de aproape am ajuns de ea si am scapat un zambet usor. 
Am realizat ca nu sunt singur in banca si langa mine era o fata negreasa ce parea de-a dreptul ametita de alegerea pe care o facusem.
A zambit obraznic spre mine si am privit-o serios, avertizand-o sa isi vada de treaba pentru ca nu sunt aici pentru ea. Ci pentru ingerul obraznic care m-a inlocuit cu altul si acum era in fata mea dar in partea cealalta a bancii deci ii puteam vedea fata mai bine. Shane era in dreptul meu si ar face bine sa nu miste vreun muchi pentru ca sunt sigur ca o sa-i zboare capul de pe umeri.Nu am arme, dar ma descurc foarte bine si cu mainile goale.
Profesoara a inceput sa vorbeasca ceva despre diviziunea celulara dupa ce a facut prezenta si acum chiar nu mai aveam niciun motiv sa fiu atent la ora pentru ca oricum am absenta. Toata atentia mea era intreptat spre Elsa si mi-am dat seama tocmai acum ca ii auzisem vocea din nou si mintea mea nu mai innebunise la fel ca ieri. Tipatul a disparut si acum doar atractia diavoleasca pentru ea era prezenta, chair mai puternica decat ieri.
Pieptul ei urca si cobora intr-un ritm alert si innebunitor pentru mine. Stiu ca de data asta nu mai era nici ea atenta pe ora, chair daca nu ma privea, ii simteam atentia concentrata pe ochii pe care o priveau de la spate.
Shane s-a intins ca sa-i sopteasca ceva si muschii mei s-au incordat instantaneu, mai ales ca nu am auzit ce i-a spus. Ea a chicotit usor si si-a indesat pixul intre buze pentru a se abtine. La dracu'!
M-am agitat in banca pentru ca imi era atat de usor sa ajung la gatul lui si sa il sucesc. Devenisera prieteni si daca vreunul dintre ei voia sa ajunga mai departe de atat, Shane o sa sfarseasca mult mai rau decat fratele lui. Faptul ca Elsa nu e a mea, e chinuitor dar trebuie acceptat insa ideea sa ii apartina altuia ma scoate din minti.
-Ai vreo idee? Un cot m-a lovit in brat si atentia mea maxima atintita asupra lui Elsa a fost intrerupta. M-a lovit chiar in rana si am scancit usor uitandu-ma incruntat spre fata de langa mine care am observat ca se apropiase mult mai mult. M-am incruintat mai tare si buzele ei au zambit cand a reusit sa-mi atraga atentia. Negresele sunt ravasitor de frumoase uneori dar asta nu e una dintre ele si chair daca ar fi nu mi-ar pasa pentru ca am (asa cum numesc ei) o spalacita in fata mea care imi capta atentia si mult mai mult. 
-Nu! Am raspuns desi habar nu am despre ce ma intreba insa nici nu ma interesa. Mi-am intors atentia spre Elsa care acum scria de zor si se ferea de Shane care voia sa copieze de la ea. M-sm incruntat nervos desi mi-am dat seama ca pentru ei asta era amuzant, iar ea radea infundat acoperindu-si foaia cu cotul.
Capul lui se tot intindea spre ea si nervii mei au plesnit, asa ca nu m-am mai putut abtine si mi-am intis piciorul pe sub banca, lovind scaunul lui. L-am zguduit mai mult decat as fi crezut si a tresarit in sus. 
Fruntea mea era inca incruntata si narile mele scoteau abur, cand Elsa s-a intors spre mine si ma asteptat sa se incrunte si ea spre mine sau sa ma intrebe care dracu' e problema , dar in schimb m-a privit speriata apoi expresia ii s-a transformat in mila, dar nu in felul in care privesti un om de care iti pare rau si in acel mod cand privesti un criminal si il implori din privire sa te lase in pace. 
Asa ma privea Elsa, ma implora sa o las in pace. E clar a ii era mai mult decat frica de mine si nu ma indoiesc ca ieri a fost pusa la curet cu istoria mea-un motiv in plus ca sa fie inspaimantat de mine.
Si-a intors usor privirea in caiet, si toata ura mi s-a intors asupra propiei persoane. Nu mai radea acum era trista si asta este din vina mea. El o facea sa rada iar eu o speriam.
Shane nu s-a intors spre mine, si-a indreptat atentia in caietul lui si a lasat-o pe Elsa in pace, deci probabil nu era la fel de tupeist ca fratele lui care mi-ar fi sarit in gat pana acum.
Fata de langa mine a tacut din gura dar continua sa ma priveasca cu acelasi interes cu care o priveam eu pe Elsa si mi-am dat seama cat de enervant e. Dar spre deosebire de ea, eu nu ma temeam sa ii arunc o incruntura nervoasa curiosei de langa mine si sa scap de ochii pofticiosi. Ea nu facea asta cu mine si chiar daca ar fi facut-o, as fi privit-o in continuare.
Soneria s-a auzit, facand-o pe Elsa sa tresara si parea ca se rugase acum ca sunetul ala sa se auda mai repede. 
-Lawson, vino sa ma ajuti cu astea! Il chema profesoara pe Shane inainte sa plece si am observat socul care a transersat fara Elsei, de parca ramane fara scutul ei de protectie. Si stiu foarte bine impotriva cui era acest scut insa ea nu-si da seama ca nu o ajuta prea mult,oricum.
Profesoara i-a intins lui Shane un brat de doasare si l-a pus sa o urmeze afara din clasa. I-a aruncat aproape o privire speriata lui Elsa apoi s-a uitat la pime parca amenintandu-ma sa nu ma apropii de ea. Daca era langa mine as fi ras, apoi i-as fi dat un pumn in gura.
Geaca Elsei era pe spatarul scaunui si si-a luat-o repede impreuna cu cartea si s-a indreptat spre usa cu pasi grabiti. 
Oh, nu! Gata cu asta, m-am comportat destul ca un psihopat si nu stiu daca sunt in stare sa-i vorbesc dar trebuie sa o fac, pana cand nu frica ei pentru mine ajunge la un ordin de restrictie. 
-Elsa! Am strigat-o si m-am luat dupa ea, prizind-o imediat pe hol.
S-a oprit si am observat-o inghitind in sec, a vrut sa se intoarca dar deja eram langa ea.
Fruntea ei imi ajungea la buze si era nevoie de o miscare atat de mica sa o sarut acolo. Imi doream atat de mult sa fac asta.

-Da?! Vocea ei nu imi ascundea cat de speriata este de mine. Elsa e cea mai timida persoana pe care am cunoscut-o in viata mea.
Brusc, am trezit blocat. Ce trebuia sa spun acum? Nici nu stiu unde mi-e limba pe care sa o folosesc sa vorbesc, daca nu ar fi fost ajutata de dorinta de a o saruta pobabil nu as sti nici buzele unde imi sunt. 
-Imi pare rau, pentru ce s-a intamplat ieri. Am avut o dipozitie mai proasta. Sper ca nu te-ai speriat de mine. Am spus cat de calm am putut desi timiditatea ei parea sa se trasmita la mine. Nu imi gaseam cuvintele in fata unui om si asta se intampla pentru prima data. Pentru un asasin asta e mai mult decat ridicol.
Elsa inghiti din nou in sec si aproba usor din cap. 
-Nu-i nimic, nu trebuie sa-ti ceri scuze! Si-a ridicat ochii spre ai mei si acum eu sunt cel speriat de ea. Cum poate o faptura atat de blanda sa ma innebuneasca intr-un asemena fel? E ca un inger care chinuie un demon doar cu lumina pe care o oxpune in jurul lui si arde creatura nenorocita a iadului. Cum ar fi daca si-ar dori cu adevarat sa ma chinuie?
Mi-am scuturat usor capul gonind gandurile tampite mai ales ca taceam de prea mult timpsi ii dovedeam Elsei ca sunt mai nebun decat credea ea.
-Eu sunt Harry! Am apelat la vechea formula de prezentare si i-am intins mana, desi nu am facut asta de prea mult timp sper sa nu o dau in bara. 
Imi trecu rapid limba peste buze si imi intinse mana.
-Elsa! Vocea ei era ca un cantec la harpa, nu ma mai chinuia ca ieri dar in acelasi timp ma atragea atat de tare si nici eu nu stiu inca spre ce.
I-am zambit si mi-am acordat creditul ca m-am descurcat bine pana aici.
-Ce ora ai acum? Am intrebat-o, rugandu-ma sa fie sport pentru ca eu am asta.
-Sport! Raspunse si inima mi-a topait.
Buzele mele au format imediat un zambet.
-Ca sa vezi, si eu! Zambi si expresia ei era o combinatie intre teama si fericire. Mi-am dat seama imediat ca ii placea prezenta mea dar ii era totusi teama de mine. Sunt sarpele care o atrage spre pacat dar nu se poate abtine sa nu ma urmeze.
Ma bucar ca inca pot sa descifrez perfect expresiile faciale umane. 
Aproba din cap si ridica usor cartea.
-Trebuie sa imi las cartea in vestiar.
-Bine! Ne vedem la sala.
Nu stiu ce era cu mine dar i-am facut cu ochiul. Am pecat lasand-o usor buimacita de schimbarea mea brusca care ma uimea si pe mine. Am plecat de langa ea pentru ca nu vreau sa exagerez prea mult asa de rapid si am ales ca mintea mea o lua razna din cauza colantilor ei.
Am rastalmacit tot vestiarul in cautarea acelui formular si mi l-am indesat frustrat in buzunarul blugilor. E clar ca nu am inceput clasa a 12-a asa cum planuiam. La felul in care arata comportamentul meu nu era departe sa ajung repetent.
Incepea sa imi fie groaznic de cald in pardesiu dar brusc mi-am dat seama ca nu aveam echipament sportiv. Class Tehnical nu oferea asta elevilor acum trei ani si cu siguranta nu o face nici acum. Deci, risc sa primesc o absenta si la sport pentru ca nu sunt echipat corespunzator.Dintii mei au scrasnit in furie.
Nu aveam de ales asa ca mi-am facut drum spre sala de sport chiar daca era inca in pauza si nu mi-a scapat felul in care lumea se ferea de mine. Inca sunt incruntat? Pardesiul asta are avantaje si dezavantaje, oare ce s-ar intampla daca m-as imbraca intr-un palton? Asta cu siguranta mi-ar scrie "asasin" pe frunte.
MI-am indesat mainile in buzunar si m-am indreptat spre sala de sport.
-Styles? Harry Styles! O voce m-a strigat si m-am oprit, intorcandu-ma curios. Am vazut o fata alba de baiat indrepandu-se spre mine si a fost imediat langa mine cu un zambet uimit.
-Nu imi vine sa cred!  Omule, esti chiar tu, credeam ca e o gluma! Se agita baiatul, si poate avea fata alba dar gesticularile lui erau luate din cealalta rasa.
Am ridicat spranceana dreapta cu o o expresie nedumeritapentru ca habar nu am cine e tipul.
-Nu ma mai cunosti? Sunt Michael, fratele lui Josh!
Imediat ce am auzit al doilea nume, amintirileau navalit peste mine.
-Josh! Am repetat numele buimac. Era prietenul meu, sigurul meu prieten in liceu si cel care a fost langa mine chiar si atunci cand am luat-o razna.
-Da! Ma aproba pustiul zambind. Imi aduc vag aminte ca avea un frate mai mic, cand am plecat eu era in clasa a 10-a si tot timpul incerca sa iontre in gasca noastra si il implora pe Josh sa il ia peste tot cu el.
Am aprobat din cap, amintindu-mi intr-un sfarsit si nescapandu-mi cat de mare s-a facut micul Michael.
-Tu nu trebuia sa termini liceul anul trecut? Am intrebat sceptic.
Michael chicoti si clatina din cap.
-Nu-s cel mai silitor elev. Spune amuzat si mi-am dar imediat seama. Repetent!
-Ce mai face Josh? Am intrebat curios, dupa ce m-am dedicat complet vietii de asasin am rupt orice legatuira cu trecutul.
Fata lui Michael se intrista brusc.
-A murit acum doi ani!
Chipul meu a capatat o masca de uimire si groaza.
-Ce?! Dar cum? Am cerut repede.
-Avea niste afaceri necurate, combinatii cu droguri, si intr-o incaierare a incasat un glont in inima. Explica Michael serios. Am privit in gol cateva secunde si vinovatia a pus stapanire pe mine. Josh a incercat cat mai mult sa fie aproape de mine cand aveam nevoie de ajutor desi il refuzam eu acum aflu ca el e mort de 2 ani.
Am inghitit cu gatul uscat si mi-am ridicat privirea spre ochii tristi a lui Michael. Stiu ca isi adora fratele chiar daca Josh nu il baga prea mult in seama.
Mi-am pus mana pe umarul lui.
-Imi pare rau, pustiule!Poate era ciudat sa ii mai spun acum asa cand era la fel de inalt ca mine, dar ochii lui au sclipit cand a auzit asta.
-Tu ce ai mai facut? Credeam ca te-ai mutat din Detroit!
Mi-am plimbat limba in gura si mi-am strans buzele cautand un raspuns cat mai bun.
-Nu, sunt aici! Incerca sa repar pacate din trecut! Am raspuns si Michael aproba din cap zambind dar vedeam mirarea din expresia lui. Fie vorba, fac de 10000 de ori mai multe pacate acum decat in trecut.
Am auzit soneria incainte ca Michael sa spuna altceva si eram oarecum usurat.
-Trebuie sa plec! Am spus repede si l-am batut din nou pe umar. Urasc sa intarzii si gandul ca Elsa ma asteapta acolo, mai are putin si ma face sa o iau la fuga spre sala de sport.
-OK, ne vedem pe aici! Am aprobat din cap si i-am raspuns usor la zambet, desi sper ca nu avea de gand sa faca un nou prieten din mine. Nu mai sunt valabil pentru asa ceva.

M-am indreptat spre sala de sport cu gandul inca la Josh si la socul produs de vestea mortii lui. Vinovatia pulsa asupra mea, cand am intrat pe usile salii, dar totul a disparut instantaneu cand la nici doi metri in fata mea erau doua picioare aproape goale si bolnavicios de albe pe care le-am recunoascut imediat chiar daca nu le-am  vazut niciodata in forma asta.
Am inghitit instantaneu in sec si Elsa s-a intors imediat spre mine, parca simtind prezenta diavoleasca in jurul ei. Mi-as fi dorit sa imi zambeasca, sa vina la mine si sa ma salute...o mica si aiurita parte din mine credea ca o sa faca asta dupa discutia de mai devreme, dar in realitatea e cat se poate de clara: prezenta mea inca nu a schimbat lucrurile cu nimic, ii este inca teama de mine.
Era langa o fata creola mai draguta decat colega mea de la ora de biologie care a incercat sa ii capteze atentia Elsei odata ce ochii ei erau focusati asupra mea.
Pot sa jur ca parea ca s-a trezit dintr-o transa si s-a intors spre fata cu tenul masliniu. Asta inseamna doua lucruri:ori ii si ea atrasa de mine intr-un anumit fel, ori ii speriata de moarte de mine.
Era imbracata intr-un trening lejer format dintr-o pereche de pantaloni scurti si un maiou din acelasi material de culoare alba. Daca instinctele mele animalice se activau in preajma picioarelor ei imbracate in colanti, acum ca sunt goale, turbarea parea sa puna stapanire pe mine.
-Alinierea!  Vocea groasa a rasunat in toata sala alaturi de o bataie puternica si toti elevii s-au adunat in mijlocul salii. Am vazut profesorul indreptandu-se spre noi si inca un lucru ma uimea astazi :era acelasi pe care mi-l amintesc eu.
M-am indreptat spre el inainte sa ma alatur multimii si socul de pe fata lui era inca evident cand m-a vazut.
-Harry?! Explama marind pasul si apropiindu-se de mine.
-Domnule Jackson! L-am salutat zambind si imi prinse umerii pentru a se uita mai bine la mine, cu un zambet larg pe fata. El pare sa fie singura figura neschimbata din acest liceu pe care am vazut-o pana acum. Statura atletica si pielea creola, ataturi de o chelie aproape stralucitoare si o pereche de ochi mari si caprui.
-Ce bine imi pare sa te vad, baiete! Uite-te la tine, ce bine arati! Continua entuziasmat si expunandu-si dantura stralucitoare din spatele buzelor mari si carnoase si ma trase imediat intr-o imbratisare puternica incat am gafait din cauza izbiturii bruste. Nu prea mai sunt obisnuit cu genul asta de afectiuni, Miles o mai facea din cand in cand insa nu primeste raspuns la imbratisare, insa acum m-am fortat si l-am cuprins in brate pe fostul meu profesor de sport care probabil era singura figura didactica din liceul asta care ma iubea. Inafara faptului ca eram foarte bun la orele lui, intotdeauna l-a urat pe director pentru ca si-a dorit -si probabil inca isi mai doreste-sa ii ia locul si pentru asta isi varsa ura pentru fiul lui. Stiu ca a fost mahnit si a facut mare scandal pe tema exmatricularii mele.
-Si mie imi pare bine sa va revad, domnule!
Se trase in spate si ma privii inca zambind uimit.
-Credeam ca babalacul ala spalacit bate campii cand a spus ca te intorci la liceu.
M-am abtinut sa nu rad, stiu ca se referea la director si  Trevor Jackson avea un fel de a spune o gluma incat razi chair daca te loveste cu pumnul in gura inainte de asta.
-Sunt aici, domnule, hotarat sa continui de unde am ramas! Am zambit cat am putut de convingator, desi voiam sa imi intorc privirea spre o pereche de picioare albe.
-Bine faci, baiete! Ma batu prieteneste pe umar. Ieri unde ai fost?
Fir-ar!
-Imi pare rau, am avut o problema urgenta si a trebuit sa plec!
Am invetat rapid o scuza si am scos din buzunar formularul mototolit. Isi scoase pixul din dosarul pe care il avea in mana si semna rapid in dreptul numelui sau.
Ma prinse inapoi de umeri si ma trase cu el  spre grupul alineat in mijlocul salii . Locul asta era la fel cu mi-l amintesc, toate bancile din tribune au fost inlocuite dar in rest totul era asemanator. O sala amenajata pentru baschet.
-Ai tras ceva de fiare, huh? Glumi lovindu-ma usor in abdomen si am zambit.
-Putin! Am spus, gandindu-ma la zilele in care Miles ma cara aproape lesinat si cu mainile sangerande de langa sacul de box.
Am ajuns in fata celorlalti si m-am simtit brusc in centru atentiei: Jackson a inceput sa faca prezenta fara sa para ca si eu sunt unul dintre elevi in timp ce stateam langa el ca un indrumator imbrat in blugi, bocanci si pardesiu. Si daca tot a venit vorba de asta : mi era a dracului de cald!
Vocea Elsei cand a spus prezent mi-a atras atentia imediat si mi-am indreptat privirea spre ea.Capul ei era ridicat dar privirea in pamant. Daca nu as sti ca face asta de timiditate as spune ca e ciudat de atrasa de podeaua salii se sport.
-Bun! Batu Jackson iar din palme cu un glas sonor care m-a facut sa tresar, trezindu-ma din alta fantezie. In viata mea nu am fost atat de distras de o simpla pereche de picioare.
-Astazi o sa continuam ce am inceput ieri. Saptamana asta vom contunua exercitiile fizice si vom incepe cu baschetul de saptaman viitore. Fetele si baieti sa se alinieze pe doua randuri la fel ca ieri.
Batu din nou din palme iar eu eram pierdut.
-De ce nu ai echipament? Sopti imbufnat spre mine, dar nu era o critica reala.
Urasc ca invetez scuze patetice asa ca am incercat ceva mai putin copilaresc cum ar fi: am uitat ca am sportul azi sau ca mi-a ros cainele adidasii.
Pot sa ma descurc foarte bine si asa dar promit ca-l voi avea maine. Am spus incercand sa-l imbufnez prin faptul ca stiu ca si maine am sportul.
Rase usor si clatina din cap.Imi prinse ceafa cu o mana si ma indrepta spre ceilalti.
Am dezbracat pardesiul pentru ca trupul meu se ineca deja in propria transpiratie si l-am asezat de banca de pe margine. Inca imi era cald si in tricou si simteam ciudata nevoie sa ma dezbrac de tot, ataturi de cineva din incapere.
Fetele si baietii formasera doua randuri unii in fata celorlati si nu mica mi-a for mirarea sa o vad pe Elsa prima, asta inseamna ca era cea mai inalta dar la doi metri in fata ei cel mai inalt baiat era Shane. Nu mi-o iei de data asta, cioara!
-Hai sa-ti gasim un loc, Harry! Spune Jackson dar eu deja ma indreptam spre primul din rand pentru ca stiu ca acolo voi sta si o sa raman acolo chiar daca stiu ca Shane e mai inalt decat mine.
Jackson ne-a analizat atent, comparandu-ne umerii si mi-am aprobat din cap sa raman primul. Nu eram cu mult mai inalt decat el dar acei cativa centimetrii in plus sunt lucrul pentru care ziua mea se imbunatateste in sfarsit.
Mi-am rdicat privirea spre cele doua smaralde din fata mea. Ochii ei erau usor mariti in indreptati spre mine. Jackson, te rog , pune-ne sa facem rostogoliri peste cap imbratisati si osa-ti cumpar un Hummer pentru asta.Ma gandeam in mintea mea fiind la un pas sa pun planul in aplicare, nu cred ca m-am refuza.
Ochii Elsei au cazut pe bratul meu si mi-am adus imediat aminte de bandaj. Fir-ar!
-Formati echipele de cate doi! Spuse cu glasul gros si baietii au pasit imediat spre fete idar Hummer-ul lui Jackson e pe drum.
Am facut doi pasi si am fost imediat in fata ei.Ii simteam respiratia lipindu-mi-se de gatsi dorinta animalica sa o trag in bratele mele.Mi-am strans pumnii ca sa stapanesc desi Shane langa mine imi oferea o stare de frustrare insa nu parea cu adevarat afectat ca ii luasem locul langa Elsa, poate doar locul cel mai inalt din clasa dar in schimb parea foarte atras de colega lui, mulatra care era cu Elsa acum cateva minute. Dar gandul ca Shane a fost ieri partenerul Elsei ma infuria din nou. Oare ce au facut? De cate atingeri asupra corpului ei a avut parte nenorocitul asta?
-Astazi o sa va catarati pe sfoara!
Spune Jackson iar eu nu mai eram atat de sigurdaca avea sa isi primeasca masina sau nu. Depinde cum decurg lucrurile dar nu pare in avantajul meu prea mult.
Un sir de voci socare s-au auzit in sala.
-Da,da, stiu cat de mult va place! Ne ironica Jackson nervos. -O sa incepem cu fetele pentru ce vor avea probabil nevoie de mai mult ajutor.. -Urmati-ma!
Fete-ajutor-catarat pe sfoara. Hummer-ul e din nou in joc.
L-am urmat pe profesor pana langa perete unde cinci sfori groase erau prinse bine in tavan si atarnau in jos la distanta de aproape un metru intre ele.
Jackson a inceput sa explice metoda de catarare si sa execute chiar el dar nu eram atent la un cuvant din ce spunea. Elsa era langa mine si chiar daca incerca sa fie atenta la profesor pentru ca parea speriata de exercitiile astea, ochii ei se intorceau din cand in cand spre mine si imi trimiteau firicele electrice in corp mai puternice decat apucuntura.
-Bun, primi 5, treceti la sfori! Ordona Jackson si am observat-o inghitind in sec.
S-a miscat cu picioarele tremurande si a privit sfoara ca pe un sarpe urias care e gata sa se infasoare in jurul ei si sa o sugrume.
-Nu plecati de aici pana cand fiecare dintre voi nu ajunge sus! Ameninta Jackson si Elsa isi ridica privirea speriata in sus.
-Poti s-o faci! M-am aplecat usor spre urechea ei si a tremurat imediat din cauza asta, tresarind usor.
Clatina sperita din cap si isi ridica privirea speriata spre mine.
-Nu o sa resusesc niciodata sa ajung sus! Spune cu un glas speriat si am zambit in mintea mea. Cu cat ii mai greu, cu atat o pot ajuta mai mult.
-Te ajut eu! I-am spotit din nou si am vazut ceilalti baieti deja ajutandu-si partenerele. Mainile lui Shane erau deja pe soldurile fetei mulatre si extazul a explodat in mine pentru ca puteam sa fac si eu asta.
Nu am asteptat sa mi se ofere cererea pentru ca venind de la Elsa asta nu s-ar intampla probabil niciodata si am mers in spatele ei si mi-am asezat palmele pe soldurile ei. A tremurat usor dar eu ma simteam sa un stalp de curent gata sa scot scantei din cauza tensiunii prea puternice. Daca ma straduiam i-as fi cuprins tot mijlocul in palme si m-am stapanit cat am putut sa nu o strang prea tare.
-Prinde-te de franghie si ridica-te! Am instruit-o desi mainile ei pareau de gelatina si imi dadeam seama ca nu va reusi niciodata pana sus in felul asta.
-Haideti! Batu Jackson din nou din palme si celelate fete au inceput imediat sa urce dar Elsa era blocata si paralizata pe franghie asa cum am ridicat-o cat de sus am putut si m-am bucurat de ocazia de a-i strage soldurile mai tare pana cand fundul ei aprope mi-a ajuns pana la nivelul capului dar parea sa nu ajunga mai sus.
-Haide, Elsa. foloseste-te de brate. Tine-ti coatele la nivelul pieptului si lipeste-ti picioare in jurul franghiei! Am ajutat-o prinzandu-i picioarele si a scrasnit din dinti, ridicandu-se cativa centimetri si eu ma bucuram ca un sarlatan ca nu reusea si inca o puteam sustine. Pielea coapselor ei era atat de fina si am azut nevoie de toata stapanire de sine ca sa nu o mangai.
-Haide, Crowell! O certa Jackson desurajand-o complet si si-a pierdur Hummer-ul pentru asta.
A mai urcat cativa centimetrii pana cand s-a ridicat din mainile mele si vedeam trasnpiratia care ii se forma pe gat si pe frunte. Trebuia sa fiu cu ochii pe ea pentru ca in orice secunda parea ca poate cadea de acolo dar in acelasi timp imaginea fundului ei deasupra mea ma innebunea si voiam sa imi mut privirea cand nu o trageam chiar eu in jos. Ii auzeam scrasninul din dinti de aici si pielea i se inrosea din cauza efortului.
-Haide, Elsa poti s-o faci! O incuraja fata ce parea sa ii fie prietena si deja coborase de pe franghie.
Daca am aflat un lucru despre Elsa, acela era ambitia.Dar chair si asa s-a ridicat inca putin si am vazut greseala inainte ca tragedia sa se intample.Mana ei s-a indepartat prea mult de franghie si si-a departat picioarele pierzandu-si echilibrul si tipatul ei mi-a oprit inima in loc inainte ca instinctele mele sa actioneze si sa o prind in brate inainte sa se izbeasca de podea. Cosmarul mi se derula in fata ochilor si tipatul ei prinsese in forma si in realitate dar acum era in bratele mele, reusisem sa o scap si nu stiu daca asta ma ajuta sa ma innebuneasca si mai tare.
Contactul a fost mult mai puternic decat ieri, i-am simtit toata greutatea in bratele mele si ratiunea mea cadea in intuneric. Caldura din corpul ei clocotea spre al meu si repiratia puternica i s-a izbit de gatul meu. Spaima era prezenta in ochii ei si inca nu parea sa constiantizeze daca a cazut sau e pe franghie, moment pentru mine sa comit o gresala fatala.
Eram ca un padator turbat de foame si gatul ei transpirat era la cativa milimetri de nasul meu.Nu mi-am dat seama daca m-am aplecat spre el si am adulmecat mireasma ametitoare de orhidee care m-a aruncat si mai tare in abis.
Elsa a tresarit imediat in bratele mele si i-am simtit respiratia oprindu-se.Pot sa jur ca urmatorul lucru pe care il astepta sa il fac era sa imi infing coltii in gatul ei.Si as fi facut asta, nebunia din mine se ridicase la cote maxime si imi doream chiar sa adus si acel tipat, provocat de mine. Voiam sa ma opresc dar nu reuseam, nasul meu inca inhala intre suvitele de par desprinse din coada ei bratele mi s-au stras mai tare in jurul spatelui si a coapselor ei incat am auzit-o scancind.Am inchis usor ochii cazand in ispita.
Mintea mea vizualiza imaginea acestui trup gol in patul meu, imbibat de traspiratia provocata de al meu deasupra lui.
-Harry, cred ca o poti pune jos acum! Am auzit o voce care m-a trezit din sevraj si eram in stare sa il omor pe proprietarul acelui glas. Am deschis ochii si l-am observat de Jackson langa mine.
Elsa ma privea terifiata si ii simteam inima bubuind langa a mea, bataile ii erau anormal de rapide si buza de jos ii tremura. Probabil ar fi sarit din bratele mele daca nu ar fi fost captiva intre ele ca in stransoare lui anaconda.Nu franghia era sarpele eu sunt, dar acum stiu ca ea e ispita, nu eu.
Am incercat sa ma trezesc la realitate si am coborat-o usor din bratele mele, luptandu-ma cu fiecare bucata din corpul meu sa imi dea voie sa fac asta pentru ca voiam sa o strag in brate pana cand plamanii i-ar ramane fara aer.
Cand a pus picoarele pe sol mai avea putin si o lua la fuga de langa mine. Stiu ca si-ar fi dorit sa faca asta, daca mai aveam o mica sansa sa o apropii de mine, cu gestul pe care l-am facut mai devreme, am spulberat-o definitiv.
-Esti bine, Crowell? O intreba profesorul si ei i-a luat cateva secunde sa poata aproba speriata din cap. Parea sa se roage sa plec de langa ea , probabil acum s-ar fi catarat si pe franghie doar ca sa se distanteze de mine.
-O sa mai incerci maine, la fel si tu. Sa nu uiti sa iti iei echipamentul! Ma privi Jackson la sfarsit si se intoarse spre ceilalti elevi care pareau inca socati de scena care au vazut-o.
-Elsa!
Fata mulatra veni langa noi si o trase pe Elsa de langa mine, aproape carand-o pe bancile de pe margine.
Imi simteam expresia furioasa, obsesia mea crestea si imi doream mai mult si faptul ca cineva a luat-o de langa mine, ma infuria.Imi cunosteam privirea asta chiar daca nu eram capabil sa o vad, ochii mei il reflectau pe asasinul sin mine si mi-am dat seama ca toti cei din jur au realizat asta.Controlul meu se tinea de un fir de ata si soneria m-a salvat din nou.
-Continuam maine! Spuse Jackson inainte sa plece si am observat-o pe Elsa ridicandu-si privirea spre mine.Daca are impresia ca o sa fug si de data asta se inseala amarnic. Carnea imi tremura pentru ca isi dorea din nou atingerea ei si mi-am lins buzele fara sa imi dau seama.
Shane si fata aceea au tras-o spre vestiare formand un scut in jurul ei si am scrasnit din dinti fiind la un pas sa ma iau dupa ei dar mi-am dat seama da nebunia mea ajungea prea departe. Mi-am trecut degetele peste barbie si am respirat adanc cand sala a ramas goala.
Ce am facut?M-am comportat ca un maniac, ca un psihopat...dar sunt deja toate astea.
Am facut pasi mari in care parca imi expuneam furia pan la randul de banci si am infascat pardesiul tragandu-l imediat pe mine si am iesit din sala cu un nor de furie deasupra capului stiind ca trupul Elsei e acum gol si poate la dus iar eu nu pot vedea asta.

Am avut mai multa dreptate decat credeam cu programul de stapanire de sine in liceul asta. Restul zilei smatul dintilor mei s-a crapat la cat de tare am scrasnit din ei in fiecare ora in care Elsa nu era cu mine. La pranz am ocupat singur o masa si chiar daca astazi nu mancasem nimic imi simteam stomacul forfoting in gol, m-am hranit doar cu imaginea ei alaturi de noii prietenii: Shane, fata creola si un baiat slab si alb. Nu ii puteam auzi conversatiile dar oricum nu vorbea prea mult si invartea un mar in mana in timp ce se uita din cand in cand la mine cu e expresie tematoare.

Am intrat la ultima ora de georgrafie fiind la un pas sa ma intorc inapoi acasa pentru ca presiunea din mine era aproape de explozie. Mai rau decat tipatul, erau imaginile pe care mintea mea nu mai incepta sa se expuna cu trupul ei in bratele mele.
Ea e ispita mea, ma trage spre intuneric chiar daca ea reprezinta lumina, ingerul care are sa ia locul diavolilor si o sa ma chinuie chiar de o mie de ori mai tare decat ei.
Am intrat in clasa cu mintea terminata si nu mi-am dat seama daca atunci cand i-am vazut chipul era real sau doar imaginatia mea.
Am lasat formularul profesorului inca privind-o nedumerit, nu se uita deloc la mine, privirea ei era concentrata la carte si locul de langa ea era gol.
Ma aruncam singur in flacarile iadului dar am facut asta de multe ori asa ca nu am stat pe ganduri si am mers spre banca ei din ultimul rand de pe mijloc si socul de pe  chipul ei nu a fost greu de detectat atunci cand m-am asezat langa ea. Pana si eu ma consider un maniac, nu vreau sa stiu ce crede ea despre mine.
A trecut cateva secunde uitandu-se la mine dar acum nu mai parea speriata.
-Ce vrei de la mine? Aproape i-am auzit soapta si nu era genul obisnuit de intrebare pe care i-o pui unui om cand te agaseaa, era mai mult de atat.Ii inhalsem pielea ca un pradator acum cateva ore si ii strivisem corpul in bratele mele, o priveam ca un psihopat si ma comportam ca unul. O intrebare ca asta era absolul normala dar totusi trebuie sa fie destul de isteata sa stie si singura raspunsul meu care era cat se poate de simplu :Te vreau pe tine!
Dar nu am apucat sa rostesc si ma bucur ca nu am facut-o pentru ca profesorul m-a intrerupt. Un barbat mic de statura, gras, chelios si cu pielea alba care parea sa aiba un accent frantuzesc.
-Dupa cum ati vazut, avem doi elevi noi. Pe domnul Styles il cunoasteti deja majoritatea, el e mai vechi pe aici. Spuse si l-am urat imeadiat mai mult decat profesoara de biologie. am incercat sa nu ma incrunt spre el, dar nu am reusit.
-Si pe dominsoara Elsa Crowell, adauga mutuandu-si privirea de pe mine. -Bine ati venit in orasul nostru! O intampina si parea genul de om care vorbeste mai mult decat trebuie. Elsa era inca pierduta de prezenta mea si apoba din cap mormaind un multimesc. Asta imi raspundea la o intrebare; chiar e noua in oras. Dar mi0am amintit ca aceeasi urare i-a facut-o ieri profesorul de istorie dar eram mult prea ametit ca sa mai retin asta.
-Trebuie sa fiti foarte norocoasa ca ati ajuns in familia domului Crowell. Continua profesorul si ii vedeam discomfortul din ochii ei.
Aproba din cap timida. Deci intr-adevar ii era fiica vitrega.
-Si imi pare rau pentru parintii tai, stiu ca iti trebuie sa-ti fie greu!  Adauga profesorul si chiar daca ar fi trebuit sa fie enervant prin insistenta care clar o deranja pe Esla, cuvintele lui m-au blocat.
Parintii ei?! Ce s-a intamplat cu parintii ei?
-Multumesc! Spuse Elsa, din nou si lacrima s-a strecurat in coltul ochiului ei; inima mi s-a orpti in loc.
Totul a prins sens imediat, nu era fiica lui Marshall Crowell, era adoptata de catre ei , ceea ce inseamna un singur lucru...cunosteam privirea ei mai bine decat orice, am vazut-o de atatea ori in oglinda. E imposibil sa nu recunosc un copil care imi impartasise durerea, un copil cu parintii morti.
Socul a pus stapanire pe mine si chipul Elsei a cazut spre carte din fata ei. Amintirea parintilor ei oprea totul in jurul ei, nu mai era constienta nici de mine si de felul in care ochii mei erau mariti acum spre ea.
M-am bucurat cand profesorul a inchis discutia si a lasat-o in pace pentru ca ii cunosc discomfortul si greutatea de a vorbi despre un asemenea subiect si mi-am intorsc usor capul, privind spre banca goala si simtindu-ma mai josnic decat in toata viata mea. Am expus-o atator situatii vulgare si m-am comportat cu ea ca un nenorocit fara inima, vazand doar frumusetea si atactia exteriorului ei, nederanjandu-ma sa ma interesez si de interior si de ce ascund cu adevarat acei ochi verzi care par mereu tristi.
Din nou nu am fost atent la ora, dar de data asta nici Elsa. Imi simteam rusinea si mintea mea se umplea de remuscari.
Toate imaginile necurate si pacatoasepe care le-am putut produce gandindu-ma la ea au disparut si m-am scufundat in regret. Ma simteam josnic sa o si privesc, stiind cat de tare am cazut in ispita cand ea nu si-a dorit sa ma traga spre ea. Oare ce s-ar intampla cu mine daca Elsa m-ar seduce intentionat?
Am baricadat acest gand stiind ca imi va oferi raspunsul la un eu care nu il cunosc si acum nu vreau sa il cunosc. Nu merit nici sa o privesc in ochi pe fata asta, ce a fost in capul meu sa cred ca ma pot aporpia de ea? Si nici macar nu am facut-o cum trebuie, mi-am lasat salbaticia sa conduca in locul ratiunii.
Toata ora am fost lipit de scaunul meu, cu privirea goala atintita spre banca sau profesor fara sa il ascult si imi simteam oarecum confuzia Elsa dar si usurarea ei pentru ca nu o mai priveam in acel mod infiorator dar nici respingerea mea nu era ca data trecuta. Nu ma vedeam, dar stiu ca expresia mea expune un om inecat in cainta.
Cautam o modalitate, prin care sa-mi cer scuze, sa ii spun ca imi pare rau pentru ce i-am facut si sa ii promit ca nu ma voi mai apropia de ea, dar acum mai mult ca oricand imi era teama sa-i vorbesc. Voiam ca ora sa se termine si sa plec de langa ea si sa nu o mai deranjez niciodata cu prezenta mea.
Am pierdut sansa la probabil singurl inger pe care il voi primi vreodata.
Cand soneria s-a auzit, Elsa s-a intors cu totul spre mine, parca asteptand sa spun ceva. Am privit-o dar limba mea parea taiata si mintea oprita. S-a resemnat, si-a luat cartea si s-a ridicat usor, facandu-si loc printre elevi si iesind din clasa cu miscari milimetrice parca asteptand ca cineva sa vina dupa ea. Sau mi se parea mie, in scurt timp toata clasa s-a golit si au am ramas privind in gol si lasandu-ma strans de gat de sentimentul de vinovatie. Amintirile in care am strans-o de solduri si i-am inhalat mireasma gatului ma plesneau peste fata si imi adresau injurii mintale. Am cazut in ispita dar in acelasi timp eu sunt un pacat, nu am avut nicio sansa impotriva ei.
Dar de data asta sunt mai sigur pe mine,mai sigur ca Elsa nu va fi niciodata a mea, nici inainte sa afle cine sunt cu adevarat.
Trebuie sa ii  dau drumu, sa o las sa plece, sa fie iubita de un baiat normal, nu de un asasin nebun. Shane e mult mai potrivit pentru ea secat sunt eu, el o face sa rada, eu o sperii, in jurul lui e relaxanta, in jurul meu pielea in tremura de teama.
Nu sunt bun pentru ea. Nu sunt bun pentru nimeni.
M-am ridicat din cele din urma din banca si am iesit pe holul gol, indreptandu-ma alene spre iesire. Ploaia se oprise dar lasase cateva baltoace in urma si am observat pentru cateva secunte SUV-ul alb care a plecat si mi-a luat ingerul, pentru totdeauna de data asta.

Am ajuns acasa cu gandul tot la ea si nu incercam ca mi-l scot din minte. Imi meritasem pedeaspsa si chinul pentru tot de am facut. Punga cu alimente era inga langa usa si am observat cateva mere verzi, amintindu-mi imediat de cerinta facut lui Chit.
Dar am trecut pe langa ele fara sa le acord atentie desi corpul meu avea nevoie de hrana. Am dezbracat pardesiul in drumul spre etaj si m-am asezat direct la birou hotarat sa fac ceea ce trebuia facut inca de la inceput. 

 Am incercat prima data varianta internetului, poate imi oferea ceeea ce aveam nevoie fara alte rute. Am scris numele care imi puteam da raspunsuri la intrebarile mele :Marchall Crowell.
Stiu ca existenta lui ii destul de mediatizata in oras dar eu cum nu sunt niciodata la curet cu stirile nu stiu nimic despre viata lui actuala.
Am aparut zeci de pagini si articole in care era cu prezenta lui financiara, succesul firmelor lui, extinderi in strainatate, proiecte noi....am trecut rapid pente informatiile despre munca sai am cautat orice despre familia lui.
O stire din 23 octombie 2010 mi-a atras atentia:
"Tragedie imensa pentru magnatul Marshall Crowell! In urma unui accdent de masina, sotia acetuia, Emily Crowell in varsta de 38 de ani si-a pierdut viata alaturi de copilul nenascut, pe care il purta in pantece intr-o sarcina de 7 luni. Femeia se intorcea de la conferinta de caritate si anchetatorii spun ca i s-ar fi facut rau si a pierdut contrlul masinii, neacordand atentie drumului si a fost izbita de un tir care a spulberat-o cu totul. Inca investigatiile sunt inca in desfasurare si politia vrea sa se asigure ca nu a fost un accident de o masina criminala. Oamenii isi pun intrebari in privinta soferului lui Emily si de ce a preferat sa conduca singura in situatia in care se afla. Marshall a ramas singur alaturi de cei doi baieti de 9 si 11 ani..."
Am rasfoit informatia mai jos pentru ca astea erau lucruri pe care le stiam deja si nu o includeau pe Elsa.
Am iesit de pe pagina cand am vazut ca sfarsitul se referea tot la Emily si am cautat noi stiri.
"Dupa doi ani de la moartea sotiei sale, Marshall Crowell a decis sa-si reintrageasca familia. Omul de afaceri se va recosatori in curand cu o alta femeie, mai tanara cu 18 ani decat el. Vestea a socat pe toata lumea si cu siguranta nu ne-am fi asteptat la asta de la Marshall privind depresia in care a intrat dupa moartea primei sotii. Acesta nu a dat niciun fel de declaratii dar ipoteza noastra este aceea ca incearca sa le ofere o mama copiilor sai. Nu stim prea multe despre Megan Wayne, viioatea doamna Crowell dar o cunoastem ca asistenta personala a lui Marchall Crowell.Oare aceasta a intrat intetionat pe sub piele si si-a vindecat inima ranita pentru a ocupa locul sotiei lui?.."
Am rasfoit stirea frustrat si apoi am iesit cautand altele si dand peste publicatii de la nunta lor, vestea sarcinii lui Megan si reintoarcerea lui Marshall dupa decaderea pe care a provocat-o pierderea sotiei si cateva esecuri ale afacerilor sale.
Eram aproape sa renunt si sa il sun pe Miles sa imi caute informatii cand o stire mi-a atras atentia , nu era foarte veche, cu 4 luni in urma.
"Gestul uimitor din partea omului de afaceri, Marshall Crowell!"
Am intrat curios si chiar daca nu vedeam numele Elsei inca, stiu ca o sa-l gasesc aici.
"Tragedia de la "Crowell Industries" a distrus veci de vieti. Incendiul izbucnit la imensa fabrica auto de-abia contruita in Berlin in urma aliantei cu Germania, a distrus in jur de 150 de oemeni si a ranit alti 300. Orice om de afacerio ar fi fost furios pe imensa gaura facuta in buget, dar Marshall Crowell a dovedit din nou ca este om cu inima mare a ajutat familiile tuturor victimilor, cheltuind mii de dolari si platind spitalizarea tuturor ranitilor, insa gestul care a lasat gura cascata a fost decizia de a infia unul dintre copii decedatilor.
Sotii Adela si Hansen Ikken, lucrau impreuna in fabrica auto si au pierit in urma decesului, lansand in urma un copil orfan de 17 ani. Else Colobry Ikken, urma sa ajunga la orfelinat fiind inca minora si se pare ca singura ruda a familiei care voia sa o ia era bunica in varsta de 78 de ani, insa asistentii maternali nu i-au oferit tutela din cauza situatiei dificile a batranei si au decis ca Elseva trai la camin pana va fi majora.
Marshall s-a intristat afland situatia fetei si a mers personal sa o cunoasca apoi a decalarat ca dupa cateva minute si-a dat seama ca nu e un simplu copil, ci un inger care nu merita o asemenea soarta de care el se simte vinovat. Dovada vorbelor lui fiind si numele Elsei care inseamna "inger" in germana.
Fata a fost de acord sa fie adoptata si l-a acceptat pe Marshall ca tata vitreg, preluandu-i numele si obtinand cetatenie americana sub numele de Elsa Colibry Crowell. S-a mutat in Detroit- Michigan alaturi de noua ei familie si chiar daca orice copil ai fi norocos sa intre intr-un asemenea camin, imaginile surprinse cu Elsa ne demonstreaza ca inima ei este inca distrusa si va mai trece o perioada cand cand va reusi sa zambeasca din nou.
Familia s-a abtinut sa dea mai multe declaratii despre noul membru insa speram ca in curand Elsa sa ne ofere un interviu in care sa ne poata povesti ea insasi prin ce trece si cum se simte ca fiica unuia dintre cei mai bogati oamenii ai planetei dupa pierdea parintilor bilogici, dar cu o situatie dificila."
Am pufnit la sfarsitul stirii, numai presa putea compara situatia materiala ci cea familiala intr-un asemenea fel.
Am intrat in galeria foto , si am gasit cateva poze cu Elsa in care era mascata de alti oameni dar am fost surprins sa vad diferenta dintre poze si realitatea de acum. Elsa, cea din poza era mult mai corpolenta, fata ei era trista si chiar daca fotograful nu ii surpruinsese lacrimile, poate nu erau acolo dar se citeau pe chipul ei.  Era condusa spre acutuala ei casa si pot spune cu usurinta  ca pare sa fi slabit in jur de 10 kilograme, dar la fel de frumoasa. imaginea ei atat de trista mi-a rasucit inima din nou in piept.

Am analizat din mou informatiile...Germania. Elsa e originara din Germania si numele ei real este Else. Inger. Am zambit amar la inspiratia parintilor ei de ai pune un nume care ii se potrivea atat de bine. Celalat nume ma deruta Colibry, accetul era pus pe primul "i" si suna diferit dar cu toate astea nu era un nume normal .M-am gandit la pasarea mica si agitata ce nu o caracterizeaza deloc pe Elsa. Oace ce i-a inspirat pe parintii ei sa-i puna acest nume?
Else Ikken era acum Elsa Crowell. O fata cu o poveste ingrozotoare de care nu m-am deranjat sa o aflu inainte sa ma napustesc asupra ei fara inima.
Mi-am trantit capul in palme, aducandu-mi aminte de gandurile pe care le-am avut cu ea si felul in care se uita la mine de fiecare data, parca implorandu-ma sa incetez. Rana ei era inca proaspata, nu trecuse nici jumatate de an de la moartea parintilor ei si stiu ca Elsa era puternica si incerca sa treaca mai deaparte dar asta nu ma includea si pe mine.
Mi-am amintit visul si vocea ei, era nemtoaica daar accentul ei nu mi-a dat o secunda impresia ca nu ar fi americanca, nu a vorbit prea mult dar totusi engleza ei pare curata si chiar mai corecta decat a multor americani nascuscuti aici.
Mi-am trecut mainile prin par, lansand un oftant adanc ca imi iasa printre buze, si m-am ridicat de la computer inchizind imaginile cu ea care ma torturau din nou.  Am dovedit din nou ca sunt pacatosul pe care il stiam, chiar si in preajma unui inger, intunericul din mine reusise sa ma domine.
M-am inselat crezand ca am nevoie de un inger langa mine, nu merit unul, poate doar sa ma chinuie asa cum face Elsa acum cu mine si asta mewrit cu siguranta.
Dar nu o voi avea niciodata, nu o sa poata trece de intunericul din jurul meu si cu siguranta nu isi doreste asta.

Priveam de minute bune prin perete de sticla urmarind norii negri si ascultand bataia lina a vantului, incercand sa ma hotarsc sa ma mai introrc la scoala sau sa termin totul. Acum stiu ca nu ma mai pot apropia de Elsa, nici macar eu nu am puterea sa fac asta dupa faptele mele si revederea ei nu va face altceva decat sa ma chinuie.
Am tresarit usor cand o sonerie cunoscuta a umplut camera si nu trebuia sa ma gandesc cine ma suna. Singurul om care ma suna vreodata.
M-am deplasat spre birou scotand telefonul negru si chiar daca nu era salvat niciun nume, cunosteam numarul.
-Da?! Am raspuns putin retinut Miles nu ma suna niciodata inainte sa treaca doua saptamani dupa o misiune. Asta era timul meu de refacere.
-Sin, stiu ca ultima misiune a fost acum doua zile dar am un client nou pentru tine, unul pe care nu cred ca-l vai refuza.
Spuse vocea familiala folosind un ton serios ce nu ii statea in caracter dar cand venea vorba de afaceri il folosea mereu si avand in vedere ca doar asta discutam in ultimul timp, uitasem cum suna glumele lui. Imi spunea Sin mai ales in conversatiile telefonice, chiar daca apelurile lui erau sigure si stiu ca masca orice urma chiar mai bine decat mine, asta era o forma de siguranta care nu ne costa nimic si ma simteam bine folosind-o.  Pentru mine Harry si Sin sunt doua persoane diferite. Sin e diavolul din mine pe cand Harry e omul care incearca sa traiasca.
-Ofera 4 milioane de dolari! Cotinua Miles in tacerea mea. Suma nu m-a surprins, dar stiou ca urma ceva mare si sangeros si brusc am realizat ca asta e tot ce am nevoie. O distrugere care m-a indeparteaza de Elsa si de ispita din jurul ei. Sa ma concentrez pe o alta parte din mine si sa uit chinurile proovocate de ea. Chiar daca as ramane singur acasa, gantul la ea m-ar tortura. Cand vine vorba de Elsa, nici Sin nici Harry nu se pot lupta cu ea.
Miles isi drese usor gatul asteptand un raspuns din partea mea, daca urma sa imi dea detaliile sau sa anuleze.
Am privit prin geamul de sticla si mi-am incruntat usor sprancenele inainte sa vorbesc:
-Ascult!


 

Join MovellasFind out what all the buzz is about. Join now to start sharing your creativity and passion
Loading ...