Sin

Pacatul si credinta sunt doua cai ale vietii pe care le alegem singuri si le urmam pana la moarte asigurandu-ne ridicarea spre rai sau caderea in iad. Sunt doua elemente diferite. Focul si apa pot fi unite si din ele va rasari aburul, soarele si ploaia vor fi impreunate si vor creea curcubeul insa apropierea dintre iad si rai va creea distrugerea. Nu diavolul ne trage in flacari, ne impingem singuri. Nu Dumnezeu ne trage spre lumina, ne prindem singuri de bratele lui. Sunt alegerile noastre. Pamantul este taramul intre cele doua lumi in care ne vom gasi eternitatea dupa moarte. Viata este testul pe care il da sufletul nostru pentru eternitate. Insa cand cele doua elemente se intalnesc, testul e picat. Blestemul si Binecuvantarea. Diavolul si Ingerul, Pacatul si Puritatea. Harry nu traieste in pacat, nu s-a nascut in pacat ci a luat nastere ca fiind unul. Creat de o minte criminala, el mosteneste obsesiile si talentele tatalui sau si hotaraste sa ii calce pe urme ca asasin dupa moar

1Likes
0Comments
209Views
AA

1. 1. Chinul

                                                                        1.Chinul

              M-am lipit de peretele dusului si am last stropii de apa sa curga pe pielea mea imputita dar nimic nu avea sa ma spele.

           

Am expirat printre buze si m-am straduit sa imi tin ochii deschisi in fata picaturilor fierbinti. Ultimile urme de sange s-au spalat de pe mainile mele dar inca le aveam acolo, inca imi patau si sapau prin ea prelingandu-se spre inima mea ca un acid otravitor care imi ardea carnea si imi pateaza sufletul.

Mi-am umplut din nou palmele cu gel si le-am frecat intr-o disperare schizofrenica pana cand spuma le-a umplut cu totul dar petele de sange inca erau vezibile pentru ochii mei. Am respirat adanc si mi-am lasat capul pe spate, o cantitate mare de apa mi-a intrat in gura si m-a ars pe gat dar cu toate acestea, am inghitit-o. Mi-am trecut mainile prin parul ud si l-am tras pe spate, ramanand nemiscat pentru cateva momente in care scena din noaptea asta mi s-a derulat in fata ochilor fara sa vreau.

Intotdeauna e la fel. Euforia si energia care imi svacneste in vene cand primesc o sarcina, cand cineva imi cere moartea unui om, urmata apoi de satisfactia punctului culminant in care victima imi zace la picioare si imi cere mila, explozia diavoleasca dupa ce sangele incepe sa curga si disperarea de dupa.

Nu imi pare cu adevarat rau dupa ce iau o viata, nu simt acea vina specifica faptei. Ci mai degraba sentimentul ca dupa asta sufletul lui imi va bantui si nu imi va mai da o secunda de pace. Puteam sa le omor trupul, dar nu puteam sa ma ating de suflet si asta ma aducea in pragul disperarii uneori. Ii vad pe toti in cosmaruri, ma chinuie, ma tortureaza, imi intorc favorul. Acolo e teritoriul lor, acolo se pot razbuna pe mine si imi dau ceea ce merit, dar uneori pun stapanire pe viata mea si in realitate si poate ca nu sunt departe de a-mi pierde mintile dar totodata nu pot sa renunt la ceea ce fac. Cu asta am crescut, asta am invatat inca de cand m-am nascut si asta e singurul lucru pe care stiu sa il fac. El m-am invatat totul, el mi-a pus sangele pe maini si poate ca mi-a distrus viata cu asta dar nu o sa il urasc niciodata.

Dar el avea alte metode sa isi potoleasca diavoli interiori, ma avea pe mine, o avea pe mama. Dar eu sunt singur si singura mea companie sunt victimile care imi mananca sufletul incet si imi imbolnavesc mintea. Sunt singur cu blestemele mele si stiu ca asa o sa raman pentru totdeauna, nu sunt un om mormal, un barbat care sa merite iubire. Un singur cuvant ma descrie, unul pentru care stiu ca oricine va fugi de mine pentru totdeauna: Pacat!

Asta sunt eu: un pacat. Un pacat de care nimeni nu isi doreste sa se atinga si sa fie tras spre iad. Nu am cautat niciodata iubirea pentru ca stiu ca nu o s-o gasesc si chair daca o s-o gasesc vreodata, o sa fuga de mine si o sa imi distruga sufletul si mai tare.

Am inchis robinetul si mi-am trecut din nou mainile prin par, lasand un alt oftat si un ras melancolic sa imi iasa printre buze. Combinatia dintre mine si iubire era poate singurul lucru care ma amuza in lumea asta.

Am tras prosopul de pe suport si mi l-am infasurat in jurul soldurilor, fara sa imi sterg corpul si lasand urma de apa pe gresia neagra in drumul spre iesirea din baie.

Dormitorul meu era puternic luminat de mingea imensa si alba de pe cer asa ca nu am aprins nicio lumina. Peretii din sticla imi lasau toata panorama padurii la picioare si puteam sa aud o bufnita cantand intr-unul dintre copacii din jurul casei. Nu locuiam tocmai intr-o padure, eram la 40 de metri de autostrada si zona in care era amplasata casa mea era o zona pustie in care doar cativa copaci isi cresteau coroanele, in mare parte era stepa, tufisuri verzi si uscate, si mult pietris. Adevarata padure era in spatele casei.

Am zambit din nou amar ascultand cantecul bufnitei, isi canta singuratatea care reflecta perfect starea sufletului meu. Casa mea era in proportii mari construita din sticla, plus stalpii de sustinere din lemn. Nu era mare, dar parea datorita minimului de camere. Erau doua etaje, dar primul era format doar din dormitorul meu. Cel de sus era un alt spatiu imens dedicat doar armamentului meu si aparaturilor de sport.

Bufnita si-a oprit cantecul si m-a readus la viata. Am oftat si mi-am trecut din nou mana prin par, intreptandu-ma spre geamantanul pe care il aruncasem pe pat.

Mi-am scos telefonul si l-am aprins, apeland direct spre clientul meu.

-Da? Imi raspunse o voce ragusita care parea stresata.

-Preotul e mort! Am spus simplu fara sa expun vreo stare in tonalitatea mea.

Au urmat cateva secunde de liniste in care probabil rasufla usurat si uimit. Preotul era porelca unui gangster pe care fusesem platit sa il ucid.

-O sa trimit restul de bani omului tau.

A fost tot ce avem nevoie sa aud si faptul ca i-am transmis informatia pe care si-o dorea era tot ce trebuia sa fac asa ca am inchis telefonul imediat. Nu aveam chef de convorbire sau mai ales de multumiri pentru ce am facut, chair daca am distrus un criminal mai mare decat mine. Era mai bine cand omoram astfel de oameni, stiind ca am omorat un monstru si am scapt lumea de un diavol in plus ma facem sa ma simt mai bine. Situatia nu era valabila si cand eram angajat sa omor oameni ai legii :avocati, parlamentari, judecatori, sau oameni de afaceri. Aproape orice om isi doreste pe cineva mort si cand nu o poate face singur si are destui bani, apeleaza la mine si la altii ca mine. Eu le elimin dusmanii si le iau pacatele amandurora dintre ei.

Bibila spune ca iei pacatele unui om asupra ta odata ce ii iei viata si eu stiu asta mai bine decat oricine.

De obicei nu discut cu clientii mei, il am Miles pentru asta dar cand misiunea este mare si dispune multe complicatii prefer sa obtin informatiie de unul singur. Cel pe care il omorasem in noaptea asta era un traficant de care vie - tipul meu preferat de prada-. Isi trasase in piept unul dintre partenerii de afaceri si s-a ales cu un dusman care sa ii doreasca moartea imediat. Pentru asta sunt eu, asta e meseia mea si in lumea asta mafiotii si cei care ma angajeaza ma cunosc ca si Sin. Asta e numele meu de contact.

Sin. Un asasin de care fiecare mafiot are nevoie si in acelasi timp, se teme. Nu putine au fost situatiile in care am fost platit sa omor un fost client. Razbunarea altora era serviciul care imi asigura existenta.

De obicei nu imi las amprenta pe unde trec, in cele mai multe cazuri fac crima sa para un accident, sinucidere, atac de inima, asasinarea de catre alta persoana....am o imaginatie bogata si imi place sa o folosesc in meseria asta, e placut si totodata sigur sa nu le las prea multe indicii anchetatorilor. Dar asta bineinteles se aplica doar in cazut in care pot ajunge la victima din prima si nu trebuie sa trec de o armata mai intai, cum a fost in cazut mafiotului din noaptea asta unde am last o baie de sange in urma si indiciul clar ca a fost mana unui asasin . Insa un asasin pe care nu il vor descoperi niciodata. Planificarea strategiilor de atac dureaza uneori si cateva saptamani. Trebuie sa imi cunosc bine victima, sa ii cunosc locuinta si protectorii, sa imi creez un plan de atac in care sa pot intra in casa lui , sa il omor, sa nu las urma si in acelasi timp sa ies si viu de acolo. Am cea mai periculoasa meserie din lume si chiar daca ma ingroapa in toate felurile posibile, asa m-am nascut, cu asta am crescut si probabil o s-o fac pana la moarte.

Am scos cartela din telefon si am plesnit-o intre degete, rupand-o in doua. Imi acoperam orice urma si nu lasam nimic in urma care sa conduca spre mine. Aveam un singur numar care nu se schimba niciodata si pe care il stia o singura persoana. Omul meu de legatura. Cel care imi obtinea clienti si imi facea rost de misiuni noi. Il stiu pe Miles de cand eram mic, era prietenul tatei si de asemena omul sau de legatura. A aceeptat apoi sa devina al meu desi la inceput nu avea incredere in mine, insa cu timpul i-am dovedit ca pot fi la fel de bun ca tata. Nu mai eram prieteni, vorbeam doar cand imi obtinea o misiune noua si nimic altceva inafara de asta. Poate incerca sa imi devina prieten din nou si eu aveam nevoie de asa ceva dar totodata nu simteam nevoia sa am unul acum.

Am scos pistolul si i-am verificat incarcatorul. Era gol. Gangsterul pe care il omorasem in seara asta avusese protectori seriosi si nici eu nu iesisem tocmai intactat din incaierare. Mi-am adus aminte de taietura din statele bratului si l-am intors, am gasit rana proaspata si mustinda de sange. Poate de asta mainile mele erau incontinuu pline de sange dar mintea mea bolnava si-a imaginat alte cauze. Am scos ultimul incarcator pe care il aveam si l-am bagat in pistol, aruncandu-l spre perna si am inchis servieta.

Am mers spre dulapul meu de pe perete si am bagat-o in sertarul de jos, scotand apoi trusa medicala.

Nu simteam nicio durere dar eram obisnuit cu ea. Mi-am curatat rana cu apa oxigenata, scoatand cateva sasaieli printre dinti din cauza usturimii dar eram fericit ca nu era un glont. Acelea erau mult mai greu de scos. Mi-am bandajat bratul cu o bucata de tifon chinuindu-ma din cauza zonei dificile si imaginandu-mi cum ar fi daca ar fi daca as avea pe cineva aici care sa faca asta pentru mine. Imaginea mamei bandajandu-l pe tata dupa fiecare misiune mi-a aparut in minte si a alungat-o rapid. Eu nu o sa gasesc niciodata asa ceva.

Nu eram tocmai indiferent femeilor, maturitatea si stilul meu de viata imi oferisera multe daruri in privinta corpului dar nu voiam doar atat. Nu voiam o femeie care sa imparta doar patul cu mine, care sa priveasca doar la corpul meu si la contul bancar, pentru ca serviciile mele nu erau gratuite.

Voiam o femeie in fata careia sa ma deschid cu totul, sa stie totul despre mine sa imi calmeze diavolii si sa nu fie nevoie de sex ca sa devin cel mai fericit om din lume langa ea. Cautam un inger, iar unui diavol nu ii va fi niciodata ingaduit sa primeasca un asemenea dar. Tatal meu a fost norocos, dar o stia pe mama din copilarie, au crescut impreuna si timpul i-a dezvaluit secretele in fata ei iar iubirea a facut-o sa le accepte cu timpul. Eu nu gasisem un inger care sa creasca langa mine in timp ce eu ma transformam intr-un diavol. Acum eram deja unul si mai singur decat Universul fara stele. Nu aveam niciun prieten , nicio ruda, nici macar un animal afurisit care sa imi tina companie. Singurii care imi tineau de urat erau sufletele victimilor mele care imi ofereau uneori mai multa adrenalina decat orice gasca de prieteni, nu mergeam la un film de groaza alaturi de ei, traiam unul.

Am stras toampoanele pline de sange si le-am dus in baie. aruncadu-le in toaleta. Nu eram tipicar, dar imi placea ordinea, disciplina si curatenia. Erau de asemena esentiale pentru meseria mea.

M-am intors in dormitorul meu si am observat cat de ciudat de linistiti erau copacii pentru perioda asta a anului. Septembrie din Michigan e insotita de obicei de ploi zdravene, mai ales in Detroit.. Am privit pe cer si tot ce am putut vedea a fost luna si stelele. Nicio adiere de vant, liniste totala. Dar nu poti stii niciodata de unde apare o furtuna, am invatat asta pe pielea mea de cateva ori. Locuiesc in Detroit de cand ma stiu, de-a lungul timpului am achizitionat mai multe proprietati in alte state dar nu am reusit niciodata sa plec de aici. In locul asta m-am nascut, aici au murit parintii mei si chiar daca era iadul care poate ma mananca de viu si un loc nou m-a ajuta sa uit mai bine, stiu ca nu locul in care traiesc e cel care imi hraneste diavolii din suflet. O sa fiu un asasin oriunde m-as afla si victimile mele o sa ma chinuie la fel, indiferent de locul unde se afla patul in care dorm.

Trageam de timp pentru ca nu voiam sa ajung in pat desi eram ingrozitor de obosit dupa noaptea asta si zborul inapoi spre casa din Columbia -teritoriul victimei mele- nu voiam sa dorm pentru ca stiu ce ma asteapta dupa asta. Si acum aveam nevoie de odihna, maine ma intorceam la scoala.

Am bufnit usor la gandul ridicol si am decis sa las aerul curat sa-mi limpezeasca mintea daca afara era atat de liniste. Am prins telecomanda de pe noptiera patului si am ridicat geamul care mi-a lasat tot peretele exterior descoperit. Imi puneam sangele la bataie facanad asta, imi facusem destui dusmani care imi vor capul rupt, dar imi place adrenalina si pericol. Prefeam o noapte in care sa fiu atacat cu adevarat de oameni care sa imi vaneze moartea decat o noapte linistita in care atacatorii mei sa ma vaneze in vis, acolo unde nu ma puteam apara si suferinta este mare. Casa mea ar parea cea mai accesibila lucuinta din lume, din mare parte din sticla ai spune ca orcine ar putea intra aici, dar era o cusca antiglont in care nici o torpina nu ar putea patrunde. Am constrit-o singur si stiu ce am facut aici, daca nu am putut sa plec din oras, a trebuit sa ma mut din casa parintilor mei care era in mare parte la fel ca asta in privinta apararii, dar tata nu accepta sticla nici la ferestre. Se baricada cu totul in timp eu ma lasam descoperit complet, dar aveam grija sa nu pot fi atins.

Pielea mi s-a zbarlit instantaneu in contact cu aerul rece, parea o noapte de vara prin geamul gros dar gerul pe care il ascundea isi facea acum simtita prezenta. Dar era placut sa-mi spele mintea imbacsita numai eu stiu de ce.

Am aruncat prosopul de pe mine si m-am trantit dezbracat in patul ingrozitor de mare si gol.Aduceam de multe ori cate o fata aici care sa-mi tina de urat si sa imi satisfaca nevoile carnale dar cand imparteam patul cu una ma simteam mai singur ca acum. Pentru ca imi dau seama ca nu simt nimic pentru ea, dimineata urma sa plece, sa-si ia bani, si sa-mi lase numarul ei in speranta ca o voi suna din nou. Asta nu e in niciun caz  relatia pe care o caut.

M-am ridicat rapid in sezut speriat de somnul care ma poate fura desi eram ingrozitor de obosit. Am vazuit pistolul de langa mine si mi l-am azvarlit sub perna. Niciodata nu dorm fara el dar singura care a avut pana acum de suferit din cauza asta e casa mea. De multe ori ma trezesc speriat de un cosmar si impart gloante in stanga si in dreapta ca un maniac disperat.

Mi-am tras laptopul in poala si am verificat camerele de supraveghere ale casei, totul era linistit.

Am oftat furios, si l-am pus inapoi pe noptiera. Puteam sa iau cateva somnifere si problema era rezolvata, dar uram sa fac asta. Sunt in alerta si in somn ma trezeste cea mai mica miscare din jurul meu, dar odata ce sunt sedat cosmarurile dispar dar si abilitatea mea de a simti orice in jurul meu.Urasc sa fiu vurnerabil. Mai ales ca era deja trecut de ora 2 noaptea si in mai putin de 5 ore trebuie sa ma trezesc si pe somnifere asta nu o sa se intample.

M-am intins din nou pe asternuturile albe si am privit tavanul din lemn. Dintii mei incepeau serios sa clantane dar am ramas nemiscat. In cele din urma am luat telefonul si am setat  alarma la ora 6:30 desi stiu ca aveam sa ma trezesc singur mult mai devreme.

Maine inceapea clasa a 12-a. Dar eu eram orice numai licean nu.Am 21 de ani insa viata si faptele mele mi-au daunat educatiei. Dupa moartea tatalui meu mi-am pierdut mintile, abia implinisem 18 ani si eram in clasa a 11-a. Parintii mei m-au inscris la scoala cu un an mai tarziu decat era normal dar asta pentru ca niciodata nu au vrut sa-mi dea drumul de langa ei avand in vedere ocupatia tatalui meu. Eram inteligent, invatam pentru ca tatal meu ma stimula si mereu imi spunea ca un asasin are nevoie de foarte multa inteligenta pe care o poate obtine doar la scoala. Nu am ramas repetent, dar am fost exmatriculat. Dupa ce mi-am pierdut ultimul parinte din viata mea am fost distrus complet, eram major asa ca nu am fost dus la orfelinat dar am ramas singur, asa ca imi varsam furia pe oricine si orice gasem in cale. O perioada buna de timp am avut parte de consiliere psiholigica dar nu m-a ajutat niciodata. Ranile mele proaspete ma innebuneau si dupa ce mi-am varsat furia pe fiecare figura masculina din liceu, internarea in spital a baiatului directorului mi-a venit de hac.

Am fost exmatricult inainte sa termin anul si am renuntat definitiv la scoala. Nu m-am mai inscris anul urmator si dupa ce am fost capabil sa ma comport ca un om normal, -lucru pe care l-am stapanit singur- am decis sa ma dedic activitatii tatalui meu si sa continui ce nu a terminat el. Am facut-o, am devenit un asasin platit si am razbunat moartea parintilor mei, asta mi-a adus satisfactie pentru o perioada dar nu asa cum mi-am imaginat. O parte din piatra de pe inima mea a fost luata dar inca mai era o mare parte acolo.

Tatal meu a fost un absovent MIT, iar eu eram un idiot care nu terminase nici liceul. Asta ma enerva cel mai tare si pe langa faptul ca nu imi placea sa las lucrurile neterminate stiu ca asta l-ar dezamagi, si pe tata care ar fi aici mi-ar trage cateva dupa ceafa si un sut in fund si m-ar trimite direct la scoala.

"Numai oamenii inteligenti pot supravietuii in lumea noastra."

Mi-am reamintit cuvintele lui pe care le repeta de fiecare data cand nu voiam sa-mi fac temele si voiam sa ma antrenez cu el. M-a atras activitatea tatei inca de cand am aflat de ea si chiar daca nu-si dorea asta pentru mine- dintr-un criminal nu poate iesi decat un alt criminal-. O sa ii respact dorinta si conditiile si chiar devenisem deja unul dintre cei mai buni asasini ai lumii, nu o sa las asta neterminata. Eram inteligent si fara liceu, invatasem de la cel mai bun profesor dar daca aveam nevoie de o diploma care sa imi dovedeasca asta, o sa fac orice ca s-o obtin. Si astfel, uite-ma inscriindu-ma din nou la liceu in clasa a 12-a la 21 de ani.

*****

-Cum te simti? Imi sopiti o voce ingereasca in spatele meu.Am privit cadavrul de la picioarele mele si sangele ce mi se scurgea pe maini. Am inghitit in sec pentru ca nu simteam nimic. Era ciudat, trebuia sa simt disperarea dar nu era acolo, doar o caldura in spatele meu care imi incalzea tot corpul si o respiratie fierbinte ce mi se lipea de ceafa. Nu am mai simtit demult o asemea caldura. Am vrut sa ma intorc spre pesoana din spatele meu dar nu am reusit, eram blocat pe loc.

-Cald. Am raspuns nedumerit de propriul raspuns. Doua brate s-au incolocit la spate in jurul abdomenului meu si sclipirea lor m-au orbit. Erau imbracate in doua manici albe si m-au stras mai tare, oferindu-mi mai multa caldura decat am simtit vreodata in viata mea. Mi-am lasat usor capul pe spate si am respirat usor printre buze, imbatat de starea de bine. Si-a ridicat palmele pe pieptul meu si stiam ca e o femeie, dar nu era mama, pe ea o mai simteam uneori asa dar acum nu era ea. Inima mea tresalta la atingerea asta , imi bubuia in piept.

Dar starea de bine nu a durat mult  pentru ca m-am simtit dintr-o data tras in jos. Am privit spre picioarele mele care erau inconjurate de zeci de maini si priviri intunecate ce ieseau din pamant, hotarate sa ma traga la ele.

-NU!! Am tipat departandu-ma si am tresarit in spate dar inainte sa-mi dau seama, bratele din jurul meu au disparut si asta m-a sperit mai tare decat as fi fost tras in pamant.

-Daca nu te-am putut lua pe tine, o s-o luam pe ea.Am auzit o voce diavoleasca care mi-a zbarlit pielea si am vazut o stralucire alba cum e trasa in joc de acele brate si tipatul ei de disperare strigandu-mi numele.

-NU!! Am tipat turbat si m-am aruncat spre ea dar a disparut si abdomenul meu a simtit durerea solului si intunericul care s-a asternul imediat in jurul meu.

-Harry! Tipatul s-a auzit din nou din strafundurile pamantului si disperarea mea m-a facut sa ma zvorcolesc pe pamant.

-A venit timpul sa aflii si tu ce inseamna suferinta. Aceeasi voce mi-a zbarlit pielea si am tipat din nou, sapand cu mainile in pamantul dur, incercand sa ajung din nou la ea si disparitia ei imi ingheta trupul din nou, lucru de care fugeam ca de moarte pentru ca asta era moartea...

-Intoarce-te la mine, am tipat plangand si unghiile ma dureau din cauza felului in care zgarmau in pamant si am scapat un alt urlet disperat cand nu am primit niciun raspuns..

M-am ridicat sperit in sezut, luand o gura mare de aer, si instinctul nu m-a mai condus de data asta spre pistolul de sub perna dar  groaza mea era mai mare ca niciodata. Am privit terifiat in toate partile, incercand sa imi dau seama unde sunt si sa imi calmez resipiratia.

Eram in camera mea, in patul meu...cateva secunde de liniste si cosmarul trebuia sa treaca. Dar nu trecea. Vocea aceea era inca imprimata in mintea mea si caldura bratelor ei parca ma incalzeau si acum. Am simtit ceva umed in coltul ochiului si l-am sters curios dand de o lacrima. Nu am mai plans de atat de mult timp, nici in cosmaruri nu plang, doar tip de disperare dar nu sunt ranit astfel incat sa plang. Eram ranit fizic, dar acum am fost ranit in suflet si asta a durut mai tare.

Mi-am clatinat capul si mi-am sters furntea traspirata. Astea ce a vrut sa insemne? Diavolii mei trec la un alt nivel de tortura?

Am simtit o briza rece care mi-a facut dintii sa clantane instantaneu si mi-am dat seama ca dormitorul meu era inca pe jumatate descoperit. Visul imi mentinuse starea de caldura si chiar eram transpirat dar acum incepeam sa inghet serios si nu ma mir daca m-as pricopsi cu o raceala dupa tamenia asta. Imi simteam nasul infundat si ma durea capul . M-am intis dupa telecomanda si am lasat peretele la locul lui , apoi am privit rapid spre ceas:5:12. Mi-a ajuns somnul pentru noaptea asta.

M-am ridicat din pat pentru ca uram sa lenevesc si trebuia sa imi gasesc o activitate ca sa uit de cosmar, asta facem de obicei dar acum nu voiam sa fac asta.

Vocea ei imi tot umbla prin cap si chair daca nu o intelegeam, ma simteam bine sa o aud, insa cand imi amiteam tipatul, inima mea faceam o alta implozie de groaza.

Am imbracat o pereche de boxeri elastici si am urcat spre al doilea etaj, hotarat sa umplu timpul care imi ramasese facand cateva exercitii.

Aici era mai cald decat in dormitorul meu si incepeam sa ma incalzesc iar nasul meu se desfunda ceea ce era bine, sa incep liceul cu o raceala la pachet, mi-ar pune capac.

Mi-am infasurat manusile pe maini si mi-am varsat energia pe sacul de box si fiecare lovitura parea sa fie intreptata spre bratele care au tras-o pe ea de langa mine.

M-am oprit gafaind si am prins sacul din balans. Ce dracu' se intampla cu mine? Nu imi placea visul asta pentru ca imi dadea impresia ca am pe cineva care me iubeste si asta era cat se poate de gresit.

M-am aplecat la podea si am incercat sa imi limpezesc mintile in cateva zeci de flotari pana cand am cazut pe burta gafaind ai am vazut primele raze ale soarelui facandu-si aparitia pe cer.

Voaim sa ma ridic sa imi continui antrenamentul dar o durere groaznica ma oprea in loc, amortindu-mi tot bratul si mi-am adus aminte de taietura.

Mi-am intors bratul unde sangele a inceput din nou sa curga, trecand prin bandaj si ajungadu-mi pana la cot. Mi-am sters fruntea transpirata si am decis sa termin cu antrenamentele pentru dimineata asta.

Am coborat trepetele din lem spre dormitor si daca un lucru pentru care ma bucuram ca ma construit casa asta din sticla acela era frumusetea diminetilor din interiorul ei. Totul era frumos intr-o casa de sticla: ploaia, ninsoarea, chiar si fugerele care insa erau o adevarata povara aici.Descarcarile electrice sunt foarte ample si pentru locuitorii din Michigan sa fie corentati e ceva obisnuit, mai ales cand cobori din masina. Carliontii mei au de multe ori de suferit din cauza asta si de asta toamna e anotimpul pe care il urasc cel mai mult.Nu sunt tocmai cret, dar buclele mele negre sunt destul de lungi sa se electizeze cand prind putina tensiune statica si asta ma face un clown in toata regula, de asta port deseori un fes in perioada asta dar acum pare deocamdata liniste si pare chiar sa se incalzeasca deci scap de un stes in plus.

Mi-am curata din nou rana de data asta cu mai multa atentie, parea mai adanca decat am crezut noaptea trecuta. Nenorocitul care mi-o facuse avea acum capul intr-o parte diferita de corp dar imi lasase o durere pe care o sa ma chinuie ceva timp. M-am folosit de o oglinda sa o pot vedea mai bine si am scransit din dinti din cauza durerii desi mintea mea bolnava se bucura de imagine. Chair daca ma tortura sangele pe care il vedeam pe mainile mele, o parte din mine era fascinat de el. Intotdeauna mi-a placut sa vad sange, sa il fac sa curga ca o cascada rosie si afrodisiaca.Eram un asasin, nu pot sa fiu un om normal in acelasi timp. Ma incanta lucruri pe care oamenii normali le vad doar in filme si isi acopera ochii cu mainile. E normal ca mintea mea sa nu functioneze la fel ca a lor si chiar daca psihologul meu m-am asigurat ca nu sunt nebun, inca nu sunt hotarat daca sa ii dau dreptate sau nu.

Visul si antrenamentul imi lasase o urma serioasa de transpiratie pe piele asa ca am hotarat sa imi fac un dus inainte sa imi bandajez rana.

De data asta a fost mai rapid dar tot m-am lipit de prerete vizualizand cum va arata ziua asta.Eram un barbat in toata regula, aratam chair mai in varsta de 21 de ani si urma sa intru intr-un colectiv plin de adolescenti.

Rabdarea si stapanirea mea urmeaza sa dea testul final. Nu mai sunt cel de acum trei ani, nu mai simt nevoia sa bat oamenii fara motiv, am destule motive acum cu altii, dar totusi temperamentul greu de stapanit e inca prezent. Iar acum imi era mai usor sa imi elimin adversarii ca inainte, deci liceul va fi pentru mine ma degraba un program de stapanire a iesirilor nervoase. Nu ma gandesc sa imi fac vreun prieten, nici nu as avea pe cine in adunatura aia de pustani, dar rugaciunea mea era sa nu ma calce vreunul pe nervi si sa imi testeze furia. Stiu cat de infipti pot fi adolescentii si stiu ca imi trebuie doar o lovitura sa le inchid gura dar vreau sa termin liceul fara incidente de data asta.

M-am ras cu atentie chair daca facusem asta si ieri si barba mea nu crescuse aproape deloc, dar voiam sa fur cat mai mult din imaginea adolescentina de alta data. Mi-am periat dintii in timp ce imi stergeam parul cu un prosop si m-am intors la trusa medicala, am tamponat din nou rana cu apa oxigenata si durea mai tare ca azi-noapte. Am scrasnit printre dinti si am strans bine un badaj in jurul ei. Avea in jur de 10 cm , insa adanacimea era cea care imi creea probleme, imi simteam bratul paralizat deci probabil o sa apelez la metoda veche ca sa o vindec, dar cand ma intorc acasa, nu am puterea sa suport o arsura.

Stomacul scotea suntele enervante si l-am frecat molfaindu-mi limba in gura. Imi era groznic de foame. Nu am mai mancat nimic de ieri dupa-amiza si tot efortul de noaptea trecuta ma slabise de tot de puteri.

Am imbracat rapid o pereche de blugi negri si un tricou simplu de aceeasi culoare, badajul era la vedere si nu voiam sa am un motiv in plus sa atrag atentia si sa sperii lumea, slava Domnului ca nu primisem si o lovitura in fata care sa imi innegreasca vreun ochi, asa ca am luat si geaca neagra de piele si probabil era o idee buna, ma pacalise vremea si noaptea trecuta. Mi-am trecut mana prin parul aproape uscat si mi-am indesat o pereche de ochelari in buzunarul gecii, am nevoie de tot ajutorul sa nu ies in evidenta. Mi-am pus ceasul la mana, am indesat portofelul in buzunarul de la spatele blugilor, am incaltat bocancii negri din piele si am coborat in fuga la parter cu gandul la oua si sunca. Am auzit motorul motoscuterului in fata casei si am privit ceasul, exact la timp, am zambit. Singurul lucru care ma impresioneaza la oameni este punctualitatea, o persoana care nu respecata asta nu o sa intre niciodata in gratiile mele.

Am mers spre bucatarie de unde am luat sticla curata pe care nu o mai lasasem la usa acum doua zile cand am plecat in Columbia. Am alergat spre usa si i-am deschis usa lui Chit pana nu pleca din nou, stia ca atunci cand nu gaseste stica goala la usa, nu sunt acasa.

Tresarit si speriat de aparitia mea se dadu cu un pas inapoi.

-Buna dimineata, domnule Styles. Se balbai speriat de aparita mea, si am zambit usor.

-Buna dimineata, Chit! I-am intins sticla curata si mi-a dat imediat punga obisnuita in care avem alta sticla dar plina cu lapte, patru oua proaspete si o paine proaspata de asemenea. Apelasem la un curier pentru ca imi placea sa consum alimente proaspete si nu avem in fiecare dimineata timp sa merg la cumparaturi.

-Multumesc! M-am adresat politicos si pustiul a zambit timid, chair daca ma cunostea de ceva timp stiu ca inca se temea de mine si isi punea intrebari multe referitoare la existenta mea. A aprobat din cap.

I-am intins 10 dolari in care era inclus si un bacsis pentru el si a zambit imediat.

-Multumesc, domnule Styles.

-Chit, crezi ca imi poti aduce maine si niste fructe proaspete?

-Bineinteles, ce fructe doriti?

-Mere! Adu-mi un kilogram de mere proaspete.

-Vreun soi anume?

-Golden!

Pustiul slab cu piele cafenie aproba din cap, avea o sapca ponosita intoarsa cu cozorocul in spate si o poarta de cand il stiu eu. Nu ma mir daca ar fi elev in liceul la care m-am reinscris, asta ar fi de-a drepul jenant. Din domnule Styles sa devin colegul de banca.

-Sa aveti o zi buna, domnule Styles. Ma saluta intreptandu-se spre scuterul sau, oprindu-ma la timp din a-l intreba unde invata.

-Si tu. Chit, incepi scoala astazi? Nu m-am putut abitne, ma speria gandul sa dau de el pe holul liceului.

Chit chicoti.

-Nu, domunule! Am terminat anul trecut.

Slava Domnului.

Am zambit si aprobat si cap si m-am intors inapoi in casa cu  o belea in plus eliminata. In cazul in care eu eram domnul, el a terminat liceul inaintea mea. Am bufnit ofticat. Chair daca Chit era un baiat bun si cuminte era ridicol sa fie curierul care imi aduce lapte si colegul meu in acelasi timp. Am auzit motorul scturetului si m-am intreptat spre bucatarie , am scos alimentele din punga de plastic pe care am aruncat-o la gunoi. Painea inca era calda si mirosea dumnezeiesc asa ca am muscat o bucata zdravana din ea in timp ce turnam si un pahar de lapte si am scos tigaia si uleiul din dulap. Faceam destul sport sa imi permit sa mancanc prajeli fara vreun risc.

Imi placea sa gatesc si asta era lucrul pe care nu mi-as dori sa am pe cineva sa o faca pentru mine, dar mi-ar placea sa o fac pentru cineva.

Gandul la cine romantice m-a facut sa bufnesc amuzant in timp ce infulecam oule prajite si priveam spre plasma neagra de pe perete. Probabil o aveam in casa sa ma consider normal, dar nu m-am uitat in viata ma la televizor, cel putin nu cu interes.Rareori il pornesc doar ca sa mai umple linistea casei dar nu sunt atent ce ruleaza acolo. Nu am vazut niciodata vreun film, nu pana la capat. Comediile mi se par ridicole, cele de actiune sunt trase de par in proportie de 90 %, cele de groaza sunt chiar mai ridicol decat comediile si nu o sa aduc in discutie un cuvat despre cele romantice. Poate imi doresc pe cineva langa mine dar nu in felul in care arata acele filme. Urasc sportul la TV, prefer sa merg pe un stadion dar si asta se intampla rar si doar la baschet, mi se pare un sport mai intersant si nu atat de plictisitor ca fotbalul.

Sunt un specimen dificil de barbat.

Am tresarit cand telefonul mi-a sunat in buzunar dar stiu ca nu era un apel, nu era telefonul pentru Miles si cunosteam melodia: era alarma. Am oprit-o ofticat pentru ca as fi putut dormi pana acum daca visul ala nu ma trezea si m-am ridicat imediat de la masa gasindu-mi o activitate in spalatul farfuriei si incercand sa gonesc din nou amintirea acelei voci si a acelei atingeri. Intr-un fel era bine ca m-am trezit mai devreme astfel ramaneam fara oua si lapte astazi si de cafea am preferat sa ma tin la distanta. Nu am nevoie energie azi, cu cat sunt mai adormit cu atat mai e mai mic riscul sa fac vreo nefacuta.

Inca era devreme dar am decis sa plec pentru ca uram sa trag de timp, am tastat codul de securitate al casei si am mers spre garaj unde m-am lovit de alta problema: nu aveam nici cea mai mica ideea ce masina sa iau.

Nu voiam sa ies in evidenta, as fi cumparat orice ce face invizibil anul asta dar masinile mele cu siguranta nu faceau asta. RB-ul era ca o panza de paianjen pentru adolescenti. Lamborghini-ul-o panza de paianjen cu super glue. Hummer-ul parea cu totul din alta lumea in situatia asta deci imi mai ramane Evoque-ul. Nici acesta nu era tocmai greu de observat dar era cea mai normala dintre toate. Eram pasionat de masini si voiam in curand sa imi cumpar una, pandeam un BMW Concept dar cred ca va trebui sa mai astepte si pentru inceput o sa achizitionez o masina cu mai putin lipici.

M-am gandit pentru o secunda daca ar fi mai bine sa iau motorul dar am renuntat imediat si am luat cheile Evoque-ului de pe perete. Am verificat placa de inmatriculare asigurandu-ma ca e cea corecta si nu a ramas cea gresita in vreo misiune. Sunetul alarmei a cantat cu un beep placut si uneori am impresia ca masinile astea sunt singurii mei prieteni. Deci, am si prieteni pana la urma.

Am chicotit ca un idiot si am deschis usa garajului, indreptandu-ma spre masina. Vopseaua neagra stralucea ridicol de tare si tot ce speram era sa nu fie cea mai atractiva din parcare. nu se stie ce achizitii cu parinti bogati mai facuse Cass Tehnical cat am lipsit eu. Dar stiam deja raspunsul asta: nu prea multi sau poate niciunul.

Am pornit masina si am iesit usor din garaj, urmand drumul pietruit pana la autostrada.

Un alt motiv pentru care am ramas in Detroit era colapus, in care a zacut in ultimii ani si din care pare nu se mai ridice vreodata. Populatia a scazut ametitor si din aproape 2 milioane de locuitori prin anii '50 , acum a decazut ajungand la mai putin de 700.000 de locuitori in ultimii 10 ani. Unul dintre cele mai pretigioase orase ale Stetelor Unite ale Americii a ajuns o ruina iar eu eram mascat de asta. Asta era pentru mine ascunzatoarea perfecta. O paragina in care nimeni nu se gandeste vreodata ca se poate ascunde un asasin in serie.

De-a lungul timpului sefii statului au incercat sa aduca economia inapoi pe linia de plutire dar au ingropat-o si mai tare. Un oras in care industria automobila si de armament era in floare acum a ajuns o metropola moarta. Majoritatea populatiei a plecat si au ramas doar batrani sau oameni saraci care nu aveau posibilitatea sa se mute. Populatia a fost in timp inlocuita de oamenii de culoare, care sunt acum in proportie de 80% (un alt dezavantaj pentru mine in care sa ies in evidenta). Fabricile au dat faliment, chinezii au preluat numeroase industrii, casele au ajuns sa se vanda la preturi de cateva sute de dolari si deseori ma tem ca ma voi trezi in curand fara un loc din care sa imi cumpar mancare. Oricum nu sunt prea multe nici acum.

Orasul era in floare doar cand m-am nascut eu, l-am privit daramandu-se la propriu si erau zile in care masinile faceu cozi spre iesire ca o avertizare a Apocalipsei. Si asa arata Detroit acum, de parca fusese vizitat de Apocalipsa. De asta se si numea Apocalipsul Detroit.

Pe mine nu ma afecta, poate as trai aici chair daca as ramane singurul locuitor, am multe locuri din care sa imi procur banii, nu muncesc in fabricile falimentare ca oamenii de aici.Poate la o analiza as fi in top 10 al celor mai bogati oameni din oras.

In 2014 a devenit o metopola ruinata care trage din dinti sa se sustina pe linia pe plutire si investeste ultimile resurse in industria de automobile, sperand ca va redeveni din nou ce a fost si cu miliarde de dolari pe care le datoreaza sau sa se prabuseaca complet. Ramane de vazut.

Imaginea orasului era de-a dreptul deprimata, arata ca un oras fantoma. Buruienile au pus stapanire pe o mare parte din suprafata si orice s-ar lupta locuitorii cu ele par sa nu le infranga, pastrand mai bine decat orice dovada ca locuim intr-o paragina.

Nu ma bucuram pentru situaita dificila a acestor oameni, dar era in avantajul meu. Acest oras ruinat era acoperirea mea perfecata si nu mi-am dorit niciodata sa plec de aici, indiferent cat de dificila a devenit procurarea anumitor satisfactii. Nu tanjeam dupa lux, un suflet imputit ca al meu nu are nevoie de asa ceva, ci de un loc putred care sa ii reflecteze imaginea.

Am zarit institutia caramizie si care pare sa traga cu dintii de reabilitare dar trebuie sa recunosc ca arata chair mai rau, atunci cand am plecat eu. Inainte sa ma reinscriu m-am asigurat ca inca mai este in functiune pentru ca asta era un lucru de care nu era sigur.

Am intrat in parcarea aglomerata si m-am plesnit mintal din cauza imaginii din jurul meu.

In primul rand masina mea iesea in evidenta ca un vultur negru si periculos intre vrabiile mici si pricajite. In al doilea rand, fata mea iesea in evidenta ca o pata de frisca pe un tort de ciocolata.

Am diminuat neintentionat viteza masinii in timp ce cautam un loc e parcare dar in acelasi timp cautam disperat o fata alba care sa ma faca sa ma simt mai bine. Am zarit figura unui asiatic dar nu ma ajuta prea mult. Sa fac rost de alta masina mai simpla devine necesitatea vitala, nu sunt sigur ca Rover-ul meu o sa aduca prea mult cu caroseia inacta intr-un asemenea loc.

Am parcat intr-un loc cat mai apropiat de institutie pentru ca inca voiam sa analizez imprejurimile inainte sa cobor si acum mi-as fi dorit ca masina mea sa aibe geamurile fumurii. Toate privirile din jur s-au intors spre mine, fete cafenii analizandu-ma cu o incruntatura proieminenta sau cu o uimire vizibila provocata probabil de masina.Chiar daca Detroit era metropola automobilelor, oamenii de aici nu dispuneau nici pe departe de bolizii produsi aici. Aceea ajungeau in strainatate si locuitori se multumeau cu masini vechi, la mana a doua si reabititate de zeci de ori. Am zarit un Opel gri langa mine, cu portiera stanga acoperita de rugina si aripa indoita. Ii putea vedea de aici toba atarnand pe asfaltul de dedesupt si am oftat frustrat.

Zona era impanzita in mare parte de American Muscle. Modele care imi erau aproape necunoscute din cauza schimbarilor si combinatiilor facute cu alte modele. Vechi si vopsite de prea multe ori, foarte greu am reusit sa recunosc Chevrolet Camaro dar parea de asemenea combinat cu piese de Mustang si Dodge. Masini caricaturizate si tunate pana la ridicol care sunt folosite mai mult pentru topaiala pe arcuri decat deplasarea in sine. Urasc chestia asta, masima are patru roti, sa ramana pe ele.

Am decis sa nu mai trag de timp si sa caut o figura de teapa mea asa ca mi-am scos ochelarii din buzunar si i-am asezat usor pe nas insa in loc ca lucrurile sa se intunece, ceva mi-a luminat ochii.

Am intors capul curios si buzele mi s-au intredeschis usor de uimire cand in fata liceului a oprit un SUV alb. Nu m-as fi asteptat niciodata sa vad asa ceva in locul asta. Masina stralucitoare a oprit toata rasuflarea adolescentilor din jur, in frunte cu a mea si eram curios sa vad cine urmeaza sa coboare din ea. Era intr-un fel ciudata pentru un adolescent, prea mare, potrivita pentru un om de afaceri. Dar am primit imediat explicatia la nelamurirea mea cand din fata a coborat un barbat imbracat in costum si cu ochelari la ochi care era ori bogyguardul ori soferul, nu imi dadeam seama pe ce parte e volanul.

A deschis portiera din spate si urmatorul lucru pe care l-au vazut ochii mei m-a orbit la propriu chiar si prin ochelarii negri. M-as fi frecat la ochi daca nu ii aveam pe fata. Dar totusi am facut asta, mi-am dat ochelarii jos pentru a vedea mai bine ingerul care a coborat in fata mea. Era toata in alb, purta o buza subtire peste un maiou simplu care nu ii lasa nimic la iveala din decolteu dar cu toate astea am inghitit in sec. Blugii erau spalaciti si se asezau perfect pe picioarele lungi care au calcat pamantul intr-o pereche de balerini albi. Singurul lucru negru la ea era parul, care sclipea intr-o nuanta ciocolatie si ii scoatea tenul atat de alb pe langa care si eu paream mulatru.

Am observat barbatul zambindu-i si i-a adresat cateva cuvinte la care  ea a aprobat din cap cu un zambet timid si si-a intors privirea spre oamenii din jurul ei, care uitasera complet de mine si acum se holbau la zeita care isi facuse aparitia la scoala. Vedeam gurile cascate dar nu i-am judecat pentru ca mi-am dat seama ca si a mea era la fel. Daca nu as fi stat pe un scaun nu sunt sigur ca m-ar fi tinut picioarele, imi simteam genunchii tremurand si instinctele ma provocau sa cobor spre ea si sa o vad mai bine. In viata mea nu am analizat o femeie intr-un asemenea fel, mai ales una care sa nu imi ofere nimic vulgar de admirat.

Si-a tras un rucsac mic si alb pe umar si si-a strans bluza din jurul ei, indoindu-si bratele la abdomen si a inceput sa mearga spre intrarea in liceu cu capul plecat si pasi mari, dar temetori.

Felul in care vantul se juca cu suvitele ei de par in timp ce mergea imi ametea ratiunea. Imi simteam inima pompand ca motorul unui vapor si ii simteam vibratiile pana in calcaie. Stomacul meu gol folfotea de parca nu as fi mancat nimic de saptamani, si simteam in interiorul lui sute de intepaturi de parca un roi de albine era acolo si voia sa iasa afara.

A tranversat prin fata mea cu bratele inca stranse in jurul abdomenului de parca incerca sa creeze un scut in jurul ei si ii simteam discomfortul din cauza sutelor de priviri atintite spre ea, chiar daca si eu eram unul dintre admiratori, ma enervau si as fi vrut sa fac ceva si sa o ajut. Am observat un tip inalt cat un pom si negru ca smoala cum s-a intors dupa ea si si-a tuguiat buzele intr-o admiratie vulgara, scotand apoi un fluierat care a fost imediat acompaniat cu altele. Mi-am simtit tamplele clocotind si mi-as strans pumnii inghitand zgomotos in sec pentru a ma abtine. Nu s-a intors si dar ii puteam vedea si de aici obrajii rosiindu-se. Nu o cunosteam si chair daca nu m-ar fi atras si pe mine atat de mult intotdeauna am urat perversitatea fara scrupule adresate unei femei. Nu as fluiera dupa ea acum si nu i-as plesni o palma peste fund cum probabil ar face scursurile astea, dar mintea mea diavoleasca tintea altundeva si mult mai departe. Fara sa mai vreau mi-am imaginat acele picioare in jurul abdomenului meu, gatul micut care era acum mangaiat de fierele de par sa fie savurat de buzele mea si trunchiul pe care il strangea cu bratele ei slabe sa fie inconjurat de ale mele intr-o stransoare puternica care sa ii striveasca pieptul de al meu.

Eram aproape sa imi dau singur o palme si mi-am scuturat capul cand a disparut din raza mea vizuala si a intrat in liceu.

Mi-am trecut mainile prin par si am respirat de cateva ori incercand sa imi revin la normal. Ce dracu' tocmai s-a intamplat cu mine?

Am continuat sa respir sacadat si sa imi curat minea de gandurile pacatoase, nu eram aici pentru asa ceva.

Inainte ca mintea ma sa ajunga mai departe cu acel "asa ceva", mi-am pus din nou ochelarii la ochi si am coborat rapid din masina, incuind-o si indreptandu-ma spre intrarea in institutie. Nu luasem pistolul cu mine dar il aveam in masina si tot speram sa nu am vreodata nevoie de el. Atentia celorlalti a fost din nou atintita spre mine odata ce zeita a disparut dar acum nu le mai acordam nicio atentie, mi-am indesat mainile in buzunare si am facut pasi mari spre usa, gandul fiindu-mi in continuare la ce vazusera ochii mei mai devreme si am observat SUV-ul alb plecand si bineinteles nu mi-au scapat nici susoteliile:

-Avem produse proaspete anul asta..

-Cine dracu' e albu'?...

-Sa-mi fut una, cred ca il stiu pe asta...

Da, asta cu siguranta va fi un an interesant.

Am vazut detectorul de metale si gardianul de la usa si dintii mi-au scapat un scartait in stres. Speram sa nu mai fie asa ceva aici, asta insemana ca pistolul meu avea sa ramana numai in masina si asta imi ofera o senzatie neplacuta. Nu imi placea sa fiu dezarmat. Am trecut prin corpul de metal si barbatul negru m-a pus sa ridic mainile de-a lungul umerilor. Alti elevi se strangeau deja in spatele meu asteptand sa faca acelasi lucru. Sunt sigur ca fata de mai devreme a trecut repede pe aici. A trecut scanner-ul de-a lungul corpului meu si un ticait enervant s-a auzit imediat. Mi-am molfait buzele si am scos cheile masinii. I le-am aratat si mi-a indicat sa le pun intr-un recipient de plastic pe o banda rulanta, am adaugat si telefonul si m-a scanat din nou, de data asta nu a mai scos niciun sunet si multumesc Domunului ca nu mi-am luat curea astazi la pantaloni, de fermuarul de la geaca isi dadea si el seama. Mi-a dat voie sa trec cu o privire care ma scana in locul aparatului. Mi-am luat repede cheile si telefonul pentru ca nu aveam niciun fel de rucsac si m-am indreptat spre intrare. Detroit-ul se pare ca nu si-a pierdut securizarea odata cu banii de la stat si asta nu face decat sa ma steseze, dar daca eu nu pot intra cu un pistol, nici altcineva nu poate si asta e bine, deocamdata.

Am intrat in cladirea familiara care nu se schimbase prea mult de-a lungul timpului, vestiarele isi schimbasera culoarea din albastru intr-un galben-mustar prost vopsit si peretii erau mai plini de grafitti de care imi aminteam.

M-am indreptat spre secretariat pentru a evita mai multe priviri lungi multumeam Domunului ca avusesem ispiratia sa imi iau ochelari de soare chiar daca afara razele soarelui abia se observau.

Am zambit usor in fata usii de sticla care ramasese neschaimbata dar acum avea mici crapaturi de spartura care fusesera mascate cu scotch.Am intrat in incapere cu ochii inca pe spartura din sticla fara sa imi dau seama ca mai era cineva aici .Imaginea stapelui alb si a parului negru lung pana la solduri ma paralizat pe loc.

-Poftitit, domnisoara Crowell! Seceretara ii intinsese mai multe foi intr-un dosar si fruntea mea incepea sa traspire din nou. Deci si ea e noua aici, asta explica felul in care a fost fluierata si de ce au fost "produse" si nu "produs".

-Bun venit la Class Tehnical! Ii ura femeia din nou zambitoare si voiam cu disperare sa ii vad chipul. Si-a dat parul dupa ureche, asezandu-si dosarul si am auzit o soapta usoara aproape insensibila are mi-a electrizat sangele in vene:

-Multumesc!

Si cu asta s-a intors spre mine si de data asta nu mai avem scaunul masinii drept suport. M-a privit aproape speriata cateva secunde si mi-am dat seama ca aveam ochelarii pe fata si probabil aratam ca unul dintre huliganii care au fluierat-o mai devreme dar in varianta mai alba.Eram la cativa metri de ea insa ii puteam vedea de aici nuanta de smarald din ochi, erau ca un ocean verde, impodobit de alge si scaldat in razele soarelui. Erau aproape ca ai mei dar nu imi amintesc sa fi fost vreodata atat de fascinanti ochii mei.

Am observat-o inghitind in sec si si-a muscat buza de joc intr-un gesc de timiditate , care pe mine m-a innebunit din nou si eram cat pe ce sa imi imaginea muscand eu acea buza pana  cand si-a strans din nou dosarul in brate si si-a facut curaj sa treaca pe langa mine. Inca eram langa usa insa nu m-a atins deloc, trupul ei subtire si-a facut loc pe langa mine si a deschis usa doar la cativa centimetri pentru a ma lovi pe mine. Era aproape de necrezut cum a trecut asa pe langa mine si mi-am intors capul doar ca sa o vad disparand pe hol in cateva secunde. Se strecura foarte bine, ar fi un asasin bun. Am bufnit in mintea mea la gandul idiot si am observat secretara cum ma privea cu o expresie aproape de groaza. Era tot negreasa si ma intreb serios daca mai ramasese vreun om alb in orasul asta. Mi-o amintesc pe vechea secretara, doamna Evors, o femeie in varsta si corpolenta, mai scunda decat un copil de 10 ani dar atat de rea si autoritara incat uneori aveam impresia ca e adevarata directoare a scolii. Oare ce s-a intamplat cu ea?

M-am apropiat de biroul ei care devenise acum un ghiseu inalt si mascat de geam pana in tavan. Am privit nedumerit schimbarea si probabil era facuta pentru siguranta, jos fiind lasat un mic patrat taiat din sticla ca la institutiile de somaj si pensii in care angajatii sunt baricadati de oameni care se pot revolta din cauza sumelor primite, care intotdeauna sunt mici.

Peretii erau acoperiti de anunturi si un tablou mare in care era incorporata harta liceului un lucru care era aici si acum, aproape 3 ani.

-Sunt Harry Styles! M-am prezentat femeii de parca cauta butonul de alarma sub birou.Sunt un criminal dar sunt destul de sigur ca nu stie asta pe fruntea mea.

-Da! Femeia aproba din cap parca criticandu-se pe sine ca asta trebuie sa fie evident. Sunt convins ca intoarcerea mea aici era foarte mediatizata in scoala mai ales in conducere.

Mi-a intins cateva foi pe care se pare ca le avea deja pregatite impreuna cu orarul.

Mi le intinsese prin patratul decupat din sticla si ma simteam ca un detinut la puscarie caruia ii sunt returnate actele si siretele dupa terminarea sentintei.

-Ai nevoie de o harta a scolii? Vorbi cu un accent ciudat de parca frantuzesc. Se gandea daca imi mai amintesc vechea scoala sau am nevoie de indrumare. Am o memorie foarte buna, multumesc frumos.

-Nu, multumesc, ma descurc! Am spus cat de politicos am putut pentru ca oricat de criminal as fi nu imi place sa sperii lumea atunci cand nu era nevoie. Ma gandesc ce soc trebuie sa reprezinte pentru ei intoarcerea mea la liceu dupa atata timp. Mai ales ca nici fizicul meu nu ma ajuta deloc sa ma integrez, intotdeauna am fost inalt si corpolent ,dar acum nu mai aveam adolescenta care sa ma acopere.

-Doamnule dorector va asteapta in biroul lui! Mi-a spus sa va transmit asta. Adauga repede femeia bruneta, trecandu-si mana prin parul scurt in ceea ce pare un tic nervos. Facuse asta de vreo 6 ori pana acum.

-Bineinteles ca ma asteapta! Am zambit incercand sa maschez sarcasmul care voia sa iasa o data cu afimatia.

S-a abtinut sa imi ureze si mie bun venit probabil nehotarata daca sa spuna revenit asa ca i-am zambit politicos si i-am multumit de unul singur, indreptandu-ma spre iesire.

Sperii oamenii si cand sunt politicos, oare ce s-ar intampla daca as face-o intentionat? Eram mult mai vulcanic si nerespectos acum trei ani dar atunci nimeni nu tremura asa in fata mea, poate ca scrie criminal pe fruntea mea si nu vad eu.

M-am indreptat spre biroul directorului de la parter- acelasi loc ca si inainte- analizandu-mi orarul si ceasul pentru ca nu imi placeau intarziatii si cu atat mai putin nu imi placea sa intazii. Prima mea ora era istoria, stiam destule despre ea, eram mai bun la matematica, fizica, chimie si georgrafie, aceastea erau cele mai esentiale pentru meseria mea, dar Miles si tata au avut grija sa le invat pe toate. Sunt sigur ca vorbeam fluent mai multe limbi dacat se invatau in liceul asta si nu imi facem griji cu privire la note, colegii erau problema mea.

Am ciocanit de doua ori in vechea usa de lemn, si era revigorant sa vad toate aceste lucruri noi din nou, ma simteam aproape adolescent din nou desi privirile din jurul meu nu imi sustineau parerea. Mi-am dat ochelarii jos de data asta si i-am indesat inapoi in buzunar.

-Intra! Ma invita o vocea cunoscuta.

Am impins clanta si am intrat intr-o incapere cu adevarat neschimbata de timp. Venem aici de doua-trei ori pe zi, deci stiu bine locul. Birou de lem din mijlocul camerei in spatele caruia era o fereastra acoperita de gratii si o perdea galbuie ce para noua dar nu foarte moderna. Covorul persan maroniu era acelasi, dar arata mult mai rau si rafturile de pe peretii laterali erau imbacsiti de documente si carti. Steagul Americii deasupra raftului de pe peretele stang si un tablou cu presedintii tarii pe cel din drepta . Imaginea lui Obama m-a indignat, chiar si acolo negrii preluasera conducerea. Nu aveam nimic cu oamenii de culaore dar acum au ei ceva cu mine ceea ce ne aduce in conflict.

-Harry!Expira directorul impreunandu-si degetele sub barbie si coatele pe birou.

-Ati vrut sa ma vedeti, domnule Lawson?

Nu era prima data cand il vedam in ultimii trei ani. Acum cateva saptamani am luat legatura cu el si am discutat despre reincrierea mea la liceu. A ramas inca aici, dar se vede ca locul asta l-a mancat cu totul. Pareau 10 ani trecuti peste el. La 42 de ani, parul pe care era si atunci carunt ajunsese acum un acoperis capilar alb in intregime. Barba era rasa insa greutatile s-au modelat si pe chipul lui ingalbenit, facandu-l sa para cu mult mai batran decat este.

-Vreua sa te mai intreb inca odata, daca esti sigur de asta. Sunt si alte metode prin care iti poti obtine diploma, mult mai usoare. Spuse cu o nesiguranta vizibila si sunt sigur ca schimbarea mea nu ii era nici lui indiferent. Nu cred ca ar mai avea acum curajul sa tipe la mine si sa ma trimita la detentie cum face inainte. Nu mai sunt derbedeul pe care il stia el.

-Sunt sigur! Am raspuns horatat. As fi putut sa imi obtin diploma de liceu mai usor decat orice, mi-a fost de ajuns sa strecor putin maruntis in buzunarul lui si m-a ascultat imediat dupa ce prima data a crezut ca vreau sa fac o gluma. Nu terminasem nici clasa a 11-a , dar nu mai avem mult asa ca am decis sa-mi dea creditele pentru aceea- lucru care poate il face tata sa mustaceasca pe lumea cealalta- si mai ramaneam doar cu clasa a 12-a. Pe care o puteam obtine la fel de usor si cu siguranta cu aveam nevoie de educatia de aici, dar cum sunt un ambtitios nenorocit imi place sa fac lucrurile asa cum trebuie si o sa fiu si premiant, sa il imbunez pe tata.

-Bine! Aproba din cap, si parea inca uimit de ce se intampla.Nu il judeaca. Vreau doar sa te rog ca lucruile sa fie mai linistite de data asta .Apreciez hotararea ta, de a-ti termina studiile si sunt sigur ca te-ai schimbat dar ati revenit intr-un loc, care nu s-a schimbat, ba chair a devenit si mai rau si poate manca de viu pe oricine.

Am zambit intelegator. Stiam ca vrea sa imi spuna asta de ceva timp. Nu ceruse prea multe informatii despre mine dar stiu ca era curios si mirat de existenta mea aici. Fusesem un orfan care supravietuise intr-un oras in ruina si mai mult decat atat; nu eram tocmai sarac.

-Nu iti face griji, Richard, nu mai sunt pustiul pe care ti-l amintesti tu, nu o sa mai cauzez probleme, cred ca sunt destui care fac asta in locul meu. Am zambit adresandu-ma direct si a aprobat din cap intr-un gest aproape disperat.Un alb conducea o institutie de negri, asta cu siguranta nu e usor.

Am chicotit si inainte sa ma intorc mai aveam o intrebare care nu imi dadea pace deloc.

-Pot sa te intreb ceva? Ce s-a intamplat cu Jeremy? Am pus intrebarea inainte sa imi acorde permisiunea. Eram interesat de asta de cand l-am vazut prima data, dar nu am indraznit sa il intreb. Jeremy era fiul lui, cel care a reusit sa ma scoata pe mine din minti si pe care l-am bagat in spital cu mai multe coaste fracturate. Cand l-am vazut ultima data avea fata acoperita de bandaje aproape in totalitate.

Directorul bufni si clatina din cap intr-un mod nu tocmai mandru.

-S-a mutat in New York! Declara cu jumatate de gura si restul l-am inteles singur. Nemernicul ala era departe de a fi o mandrie pentru parinti, era doar un sportiv bun, un baschetbalist in echipa liceului, dar ma indoaiesc ca s-a mutat ca sa urmeze vreo facultate de prestigiu, mai degraba i-a cerut lui tati sa il mute cand nu a mai ramas nimic din Detroit pentru cineva ca el.

Am aprobat din cap zambind usor si m-am intors spre usa.

-Harry..

M-am intors curios.

-Bine ai venit la Class Tehnical. Aproape zambi si m-a facut si pe mine sa zambesc.

-Multumesc, domnule director. Am incercat sa ii imit accentul si statura unui elev model  si asta l-a facut sa rada.

Asasinul Harry Styles-un evel model, Universul chiar a luat-o razna.

Am memorat orarul pentru astazi in drum spre vestiar si era bine ca avem o ocupatie si nu mai acordam atentie persoanelor din jur.

Istorie, fizica, sport, algebra, engleza. Am observat ca sportul era trecut in fiecare zi, nu e de mirare avand in vedere ca sportivi sunt singurii pe care ii mai produce liceul asta. Echipa de baschet s-a mentinut foarte bine de-a lungul timpului, ma intreb cine e capitan acum, pe cel de acum trei ani l-am pus eu pe tusa cateva saptamani inainte sa fiu exmatriculat.

Mi-am cautar numarul vestiarului si am gasit prinsa cu o agrafa o hartie, o cheita miniscula. Inainte aveam vestiarul 645, acum am 200. Probabil au limitat numarul lor de-a lungul timpului odata cu scaderea numarului de elevi, nu erau mai multi de 2500 in total in tot liceul si li se mai alaturasera doi.

Gandul mi-a fugit din nou la fata care mi-a inmuiat genunchii mai tare ca un pistol la tampla. Aveam toate cartile in dulapul care era ruginit in interior iar exteriorul mirosea groaznic a vopsea combinata cu prea mult diluant, imbacsind tot hotul.

Nu mai aveam ochelarii pe nas drept protectie dar gandul la acei ochi verzi m-a ghidat tot drumul si nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in clasa de istorie. Era deja aproape o liniste mormantala s-a lasat imediat ce albul si-a facut aparitia in usa. Eram singurul alb. Sfinte Cerule! Acum stiu cum se simte oaia alba printre cele negre. Erau mai multi mulatri si cand am plecat eu dar acum am impresia ca sa gasesc un om alb aici e echivalentul gasirii acului in carul cu fan.

Profesorul era deja la catreda, un barbat de culoare, carunt, de aproximativ 50 de ani pe care il cunosteam. Vechiul meu profesor de istorie era o femeie tanara, tot mulatra.

Am mers spre el si i-am intis formularul pe care l-a semnat imediat fara vreo intrebare.

-Gasesti un loc liber in banca din spatele clasei. Ma instinta aratandu-mi cu mana si ma bucuram ca nu ma pune sa ma prezint pentru ca asta ar fi ceva care mi-ar stica ziua complet.

M-am indreptat spre banca mea si am fost fericit ca picioarele din jur au intrat sub banci si chiar daca spatiul dintre randuri era ridicol de mic am reusit sa trec fara incidente si nu am auzit nicio susoteala de data asta. Bun!

Am fost fericit ca am intrat in banca doar pentru mine si scaunul de langa era gol. Am auzit soneria chiar in momentul cand alta silueta a aparut pe usa si brusc, nu mai sunt singura oaie alba.

Aceeasi senzatie ca si data trecuta mi-a traversat corpul prin vene, sangele parca incepea sa imi fiarba instantaneu la aparitia ei si daca nu era placut in acelasi timp ar fi fost enervant.

Resufla usurata si parea ca aproape alergase pana aici, am uitat ca e noua deci probabil i-a luat ceva sa isi gaseasca clasa si e a 12-a cu mine, lucrurile devin interesante si periculoase in acelasi timp.

I-a intis profesorului formuralul pentru semnat si colturile gurii mele s-au ridicat cand i-a indicat spre banca mea.Singurul loc liber e langa mine. Poate ca nu sunt asa ghinionist pana la urma.

Corpul meu fierbea de nerabdare sa il simta pe al ei mai aproape insa starea de bine s-a schimbat rapid cand aceleasi fluturasi s-au auzit din nou si am vazut din nou un tip care era aproape sa ii puna pe fund cand a trecut pe langa el insa s-a oprit de cel din spatele sau inainte ca eu sa sar din banca si sa ii infasor bratele in jurul capului. Nici nu mi-am dat seama cat de aproape eram de o rabufnire pana cand ea s-a asezat usor langa mine. Si-a tras scaunul cu mainile aproape tremurande si cand a luat loc pot sa jur pe orice ca a fost ca si cum un inger s-a asezat langa mine.

Era toata de alba insa nu hainele erau cele care o faceu sa staluceasca. Umplea toata clasa de lumina si fiecare  privire era intorsa spre ea. Nuanta din obrajii ei s-a inrosit din nou si pot sa jur ca s-a miscat putin spre mine. Zambetul mu a revenit cand am realizat ca se apropie de mine pentru ca eram ca ea, nu ii era teama de mine si pentru prima data eram usurat de asta. Si eu ma simteam molestat din cauza culorii, imi inchipui cum se simtea ea, era si mai alba decat mine de parca ar avea albinism si pe langa asta ii se adauga si frumusetea inumana care atrage atentia si celor care poate ca nu sunt interesati de prezenta ei. Moralul meu a crescut si eram aproape sa imi infasor bratul in jurul ei si sa o trag spre mine intr-un gest protector cand profesorul m-a oprit si am fost oarecum usurat pentru ca urma sa fac o prostie.

-Gata, clasa, lasati fata sa respire! Glumi profesorul intorcand capetele indreptate spre noi. Observam priviri si pe mine, eram ca doua experimente in sala de biologie pe care toata lumea le analizeaza uimita de ingerul de langa mine era mai fascinant si eram usurat de asta dar nu ma bucuram pentru ca obrajii ei aproape luau foc.Trebuie sa aflu cum o cheama.

In clasa s-au auzit cateva rasete si toti s-au intors in banca loc dar oarecum tot reuseau sa se uite la ea. Eram la fel cum imi aminteam, nerespectosi si fara maniere. Unii dintre ei aveau picioarele ridicate pe banca, atii dormeau cu castile in urechi sau purtau discutii intre ei cu voce tare fara sa le pese de profesorul din fata lor. Dar cine sunt eu sa ii judec? Eram la fel ca ei inainte.

-Bun venit in Detroit, dominosoara Crowell! Ii ura profesorul si am observat-o zambind si a aprobat usor din cap.

-Bun venit, frumoaso! Se intoarse spre ea cel care voia sa ii puna mana pe fund mai devreme. Ii zambi si mormai un mersi iar eu incepeam sa fumeg din nou. Negrul era mare incat nu avea loc in banca dar nu cred ca o sa ma mai abtin sa ii sucesc gatul daca mai vad privirea aia spre ea o singura data.

Am respirat enervat, ce darcu' e cu mine? Imi pierd controlul doar din atat, nici inainte nu ma enerva atat de usor si acum sunt gata sa-i zbor creierii oricui care se da la fata pe care nu o cunosc. Ma comport ca un adolescent idiot, liceul asta imi ia mintile iar.

Incercam sa nu ii mai dau atentie dar nu reuseam, ochii mei se intorceau mereu spre ea si habar nu am despre ce incepuse profesorul sa vorbeasca. Ochii ei erau coborati in cartea deschisa la prima pagina si deseori coltul lor se intorcea usor spre mine si nu sunt sigur ca se mai simtea atat de bine langa mine.

Figura mea frustrata si aproape nervoasa cu siguranta o speria. Eram nervos pentru ca nu puteam controla reactiile si eram la un pas sa ii trag gatul spre mine si sa imi stivesc buzele de ale ei, dar ea cu siguranta credea altceva. Am respirat mai mult decat ar trebui de parca ea mi-ar lua aerul si asa era in mare masura. Mirosul parfumului ei ma innebunea. Il cunosteam, orhidee. Mama adora floarea asta si am crescut in mirosul ei. Sa il simt acum din nou imi provoaca multa euforie.

Mi-am lovit coatele de banca de stres si asta a fost o actiune gresita. Mi-am muscat limba pentru a opri gafaitul de durere pe care am simtit-o in bratul drept. Rana s-a trezit din nou si am inghitit in sec de nenumerate ori in sec pentru a opri durerea.

Mi-am tras mainile in jos si mi-am cuprins bratul cu palma. Dintii meu au scrasnit si simteam umezeala trecand prin bandaj.

Am observat si privirea ei intorcandu-se spre mine si analizandu-ma confuza. M-am incruntat fara sa vreau spre ea si si-a intros capul imediat.

La dracu'!

Si-a lasat capul in jos si si-a tras parul peste umar, ferindu-si chipul de mine si asta m-a enervat si mai tare. Ma comportam ca un maniac.

Privirea mi-a cazut spre picioarele ei, erau stranse si cu siguranta as fi putut sa ii cuprind coapsa in plama. Inainte sa imi dau seama m-am imaginat facand asta si am observat ca nu eram singurul care o privea in acest fel. In banca din fata noastra de pe randul din mijloc o pereche de ochi era subtil intoarsa spre ea. Era baiatul care il oprise pe dobitocul din fata lui sa ii puna mana pe fund. M-am incruntat spre el in cele din urma dar nici nu parea ca ma observa. Ea privea spre profesor, cu buza intre dinti si am observat ca in clasa era prea multa liniste.

   -Stie cineva raspunsul? Spuse profesorul si am rabufnit pe interior. Raspuns la ce intrebare? Firar sa fie, daca intreaba pe mine si nu stiu o sa imi asigur reputatia de idiot tot restul anului. Faceam rugaciuni mintale sa nu fiu intrebat cand am auzit o voce langa mine si eu nu eram sigur daca e reala sau iar visez.

  -1945! Vorbi usor si in mod normal nimeni nu ari fi auzit-o dar toti s-au intors spre ea. Eram paralizat si acum mai mult ca oricad imi pierdeam mintile. Cunosc vocea acea.

  -Foarte bine, ne puteti spune si cum, domisoara Crowell? Isi intoarse profesorul atentia spre ea si ea si-a muscat buza din nou.

   -Cand toate puterile Axei au fost infrante! Spuse tematoare dar totusi sigura de raspuns si mi-am dat seama ca vorbea de Al Doilea Razboi Mondial dar nu eram suficient de lucid sa realizez mai multe. Mintea mea turba.

  -Foarte bine! O felicita profesorul si am auzit cateva bufnituri dar si felicitari adresate spre ea.

  Eu asteptam in orice secunda sa ma trezesc pe podeaua din sala mea de antrenamente, sau la masa din bucatarie sau chiar si in masina pentru ca toate astea nu erau reale.

   Vocea ei se repeta in capul meu si nu puteam sa o compar decat cu un singur lucru: tipatul din vis.

   Era acelasi gras, aceeasi voce care m-a intrebat cum sa simt inainte sa ma cuprinda in brate, o intonatie mult mai slaba dar aceeasi care mi-a tipat numele inainte sa fie luata de langa mine.

   Am expirat din nou epuizat si prezenta ei acum aproape ma speria si in acelasi timp voiam sa ma lipesc mai mult de ea. Bratele noastre aproape se atingeau dar blestemata de rana ma oprea sa simt orice, ma oprea sa ii simt caldura in contact cu corpul meu. Am inghitit in sec privindu-i buzele rozalii care nu erau date cu niciun fel de ruj, parul ei nu mai era o perdea in fata me si puteam sa ii vad chipul mai bine.Tenul era catifelat , mi-am stras degetele in pumn pentru ca voiam sa il ating, profilul ei era perfect, nasul micut si genele lungi cu doar o urma mica de rimel, coada ochiului era frumos alungita cu tin tus aproape invizibil si felul in care respira deseori printre buzele intredeschise imi oprea mie plamanii.

   Ochii ei inca se intorceau temetori spre mine si sunt sigur ca acum isi dorea sa plece de langa mine si sa mearga chiar si spre tipul care voia sa-i puna mana pe fund. El nu o privea ca un psihopat ca si mine, tipatul din vis devenise acum un sunet repetat la infinit pentru urechile mele, combinat cu vocea ei si eram la un pas sa cedez.

Vedeam momentul in care ingerul era tras din bratele mele si priveam pe ea langa mine, stralucind. NU mai eram atat de asemanatori cum mi s-a parut la inceput, ea era mai alba insa eu eram mult mai intunecat decat orice figura din incapere.Nu nuanta tenului era cea importanta acum.

Eram diavolul si un inger asezati unul langa celalalt.

Scrasneam din dinti si incercam sa opresc tipatul din mintea mea, incarcam sa nu ma mai uit la ea, mi-am intors capul spre fereastra de langa mine dar nu ma ajuta, nici desenele vulgare de pe banca nu ma ajutau,cartea mea era inca deschisa si nici nu aveam un caiet de notite insa nici nu auzeam ce zice profesorul . Imi era din ce in ce ma cald si m-as fi dezbracat de geaca daca nu stiam ca am un siroi de sange care mi se scurge acum pe brat. Durerea se amplifica dar acum nu mai eram constient de ea, mintile imi erau acaparate de ea si ma comportam de parca prezenta ei ma sufoca..

Am auzit soneria si am tresarit fiind gata sa sar din banca mea pentru ca nu mai rezistam niciun minut. Nu imi puteam opri tipatul din cap si dorinta de a-i trage trupul spre mine. Voiam sa o strivesc in bratele mele si sa o sufoc intr-un sarut epuizant, voiam sa rup fiecare bucata de material alb de pe corp si sa ii devorez pielea ca un animal turbat.

Innebunesc, daca am reusit sa rezist tutor loviturilor de pana acum ,fata asta va fi moartea mea.

  S-a ridicat din banca inaintea mea, usurata ca scapa de mine. Si-a strans cartea in brate si s-a deplasat cu ochii inca pe mine fara sa se uite pe unde merge si o umbra s-a ridicat in fata ei lovind-o si facand-o sa se dezechilibreze si nu mi-am dat seama cand am sarit spre ea, a trecut peste scaunul ei, si am prins-o inainte sa cada jos. Reflexele nu m-au dezamagit niciodata dar acum imi adanceau starea de disperare. Inima mea s-a oprit brusc apoi a bubuit atat de tare incat lovitura mi-a ajuns pana in frunte. O simteam in bratele mele si chiar daca mana dreapta ardea in cauza ranii, nu imi pasa. Caldura ei era mult mai mare si am privit complet pierdut in ochii ei pentru cateva secunde inainte sa se restabileasca pe picioare si sa se desprinda din bratele mele desi imi doream cu disperare sa mai tin acolo,pentru totdeauna.

 -Oh, Doamne, imi pare rau, esti bine? Vorbi o voce de langa mine, cel care o lovise. Acelasi baiat care o salvase de palma peste fund si o privea mai devreme. Dintii mei au scrajnit.

  -Nu-i nimic, e vina mea! Imi pare rau!

  Nu credeam vreodata ca o voce ma poate chinui atat de tare, fiecare litera rostita pe buzele ei era ca un cutit infipt in inima mea.

   -Elsa, nu? Ii se adresa baiatul din nou si mi-am strivit limba de cerul gurii pentru ca simteam diperat nevoia sa il imping de langa ea.

   -Da! Raspunse timida.

   Elsa...Elsa Crowell. In sfarsit am aflat numele ingerului care parea ca o sa imi fie chin ce acum incolo.

   -Imi pare bine sa te cunosc, ei sunt Shane! Ii intinse mana si muschii mei s-au incordat cand a atins-o pe a ei. Plus ca nenorocitul asta mi se parea cunoscut,

  Ea si-a intors privirea spre mine si respartia mi s-a oprit din nou. 

  -Multumesc...pentru ca m-ai prins! Spuse intr-o soapta si ochii care se uitau la mine m-au teminat complet.

        Nu mai putema rezista, cu fiecare cuvant al ei, tipatul devenea tot mai stident si nevoie pentru ea mai mare.

   Trebuia sa plec de aici , am aprobat din cap scurt si am trecut pe langa ei si printre ceilalti elevi, iesit ca un fulger din clasa si strabatand holul aglomerat in cateva secunde.

      Nu imi mai pasa de nimic, voiam sa ajung acasa sa imi astup urechile si sa urlu cat ma tin plamanii  pentru a acoperii tipatul din capul meu.

    Am ajuns in parcare si m-am indreptat spre masina mea cu pasi mari, fiind aproape sa fug.

   Am pornit motorul si derapand inca aglomerata iesind rapid pe poarta si cautand orice care sa imi opreasca tortura. Am apasat acceleratiea pana la fund si mi-as fi dorit sa am Lamborghini-ul acum, am pornit muzica si am dat volumul la maxim insa nimic nu putea sa imi opreasca decaderea psihica.

     O lasasem langa el insa in acelasi timp nici eu nu puteam sta langa ea, nu fara sa cedez si brus cmi-am dat seama cine e tipul ala. Shane Lawson. Celalalt baiat al directorului, era in clasa a 9-a cand am fost eu exmatriculat si mi-l amintesc vag, era in umbra fratelui sau atunci insa acum ii luase locul cu siguranta. Am scrasnit din dinti si am urlat lovind volanul si lupatandu-ma cu mine insami sa ma intorc inapoi si sa o iau de acolo si sa inchid in casa mea pentru tot resutul vietii. Nenorocitul ala o place, stiu asta, si stia de venirea ei, nu e de mirare ca ii stia numele. Era fratele vitreg a lui Jeremy, directorul s-a recasatorit cu o femeie de culoare care l-a nascut pe Shane, o corcitura intre ambele rase. Nu era nici alb nici negru , avea o nuanta ciocolatie ca un bronz perfect si de-a lungul timpului a crescut si m-as minti daca as spune ca nu arata bine si cu siguranta i-a atras atentia lui Elsa. Chair daca eu o salvasem de izbitura cu el, tot eu eram cel care se uita la ea de parca urma sa ii manance carnea in secunda urmatoare.

    Am ajuns acasa si am lasat un nor de praf in urma mea din cauza franelor, aproape m-am izbit de usa din sticala si am gresit codul de securiate de 3 ori.

    Avem o cadere psihica, nu am mai avut de mult timp si nici nu stiu daca mai aveam pastilele pe care obisnuiam sa le iau inainte. Nu aveam timp si rabdare sa le caut, imi pierdeam mintile, am aruncat geaca si tricoul de pe mine si am tipat in mijlocul casei cat m-au tinut plamanii, infingandu-mi apoi mainile in par si tragand de ele cu desperare. Tipatul ei era inca in capul meu, numele meu era rostit de sute de ori si imaginile deveau deja neclare in jurul meu. Am simtit durerea ascutita de pe brat si l-am vazut plin de sange. 

  Aveam nevoie de orice sa imi ia durerea si puteam sa scap de ea doar prin alta durere.Am smuls bandajul insangerat de pe brat in drumul spre bucatarie si am dar drumul la aragaz in timp ce am scos din sertar o stica de Everclear pe care am varsat-o in chiuveta peste un cutit apoi l-am asezat pe aragaz si asteptat scrasnind din dinti si band resutul de bautura care mai ramasese in sticla care imi ardea gatul pana cand metalul s-a inrosit si fara sa ma gandesc l-am luat si am lipit lama de rana insangerata.

  Pielea a sfarait scotand un nor de abur care mi-a ajuns la nasi si tipatul meu a rasunat in munti, insa nereusind sa il acopere pe cel din mintea mea.

 

 

Join MovellasFind out what all the buzz is about. Join now to start sharing your creativity and passion
Loading ...