O viata noua

Aceasta este povestea unei fete pe nume Lisa caruia i se va schimba complet viata cand va gasi un anunt pe internet.Cititi povestea si descoperiti viata unei adolescente ce cauta independenta.

0Likes
0Comments
149Views
AA

1. Se va lasa cu lacrimi

                                                                                19  martie 2001

 

Toti oamenii au o soarta, un drum, un destin.Doar ca, fiecare trebuie sa isi gaseasca singur menirea. Pentru unii,acest lucru pare anost,lipsit de importanta.,Multi raspund din prima la intrebarea :Ce rei sa te faci cand vei fi mare? Si raspunsul lor este evident: doctor , avocat, psiholog,  profesor universitar, si cate si mai cate.si totusi…nu toate se implinesc.Fiecare decizie trebuie cantarita cu atentie altfel…

-Lisa, vino pana jos putin!

Se auzi glasul poruncitor al mamei mele.

Altfel totul se duce pe apa sambetei si ai putea face poate cea mai mare greseala a ta;Sau poate ca nu ?

                                            Lisa Granther

Dupa cum  multi au observant m-am semnat Lisa Granther  si da, acesta este numele  meu .Am 18 ani si sunt in ultimul an de liceu la vestitul colegiu prestigios ,, Sf. Maria Magdalena’’.Locuiesc intrun cartier linistit  din Washington,DC. Eu si cu familia mea stam intro casa mare, cu etaj,insa destul de  modesta ,cu o  gradina cu flori in fata. Sa nu credeti ca sunt fitoasa sau ca viata mea e perfecta.Adevarul este ca familia mea nu duce lipsa de nimic in privinta strictului necesar,insa avem nevoie de ajutor destul.Suntem patru frati in familie si stam cam prost cu banii din cauza numarului ridicat de membrii.Ne permitem alimente ,haine,internet,telefoane, insa mai trebuie sa imprumutam bani de la banca si de la cunoscuti ca sa platim facturile de la gaz, apa, etc. Si sa nu uitam in ultimul rand scoala,mai ales ca parintii mei au dat multi bani pentru a ma inscrie la o  scoala cu prestigiu.am doi frati mai mici sau mai degraba adevarati monstruleti: Eric si Anthony de respectiv 8 si 7 ani.in rest,mai am si o sora :Katy.Ea are 22 ani si lucreaza in timpul saptamanii ca chelnerita la un local,si in weekend ca si bona.Ea a renuntat la facultate pentru a ne ajuta cu banii.De aceea,parintii mei tin mortis sa ma duc la facultate ,sa devin un medic renumit si sa nu-mi  fac griji in privinta banilor.Dar mie nu-mi place meseria de medic! Dar cum pot sa le spulber eu sperantele si visurile lor de a avea cel putin o fata care merge la facultate?Oare voi avea curajul sa le spun vreodata in fata ceea ce simt?

-Lisa,coboara jos odata!Nu mai auzit?

-Acum cobor,stai putin!

Ma intreb ce mai vrea acum de ma intrerupe din gandurile mele profunde.Prima data am ignorat-o zicand ca poate vrea  doar sa-mi zica ceva neinsemnat si plictisitor ,dar,dupa tonul ce l-a folosit mai adineauri se pare ca ea vrea sa-mi spuna ceva foarte ,insa foarte serios.Credeti-ma ca nu vreti sa stiti cum este mama atunci cand e serioasa.Cu ea nu e de glumit niciodata.Mai de mult nu era asa.Cred ca a invatat sa fie mai impunatoare de la sefa ei,Valeria Brown.Mama este agent de paza la un mall deschis recent.Parca nu vreau sa cobor.Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa ma astepte jos,la parter.

-Lisa!se auzi din nou glasul suparat al mamei mele .

Am tras aer adanc in piept si mi-am facut curaj sa cobor pana la parter in sufragerie. Ma gandeam la ce sa ii raspund in caz ca ma intreaba de ce nu am venit jos mai repede.Doar nu urma sa-i spun ca scriam in jurnal ,nu?Asa ca am scornit repede o mica,dar foarte

mica minciuna cat de cat  credibila si m-am dus in fata mamei cu ochii atintiti spre podea fara sa ma uit daca mai este cineva in camera si i-am zis cu o voce milogitoare:

-Imi pare rau ca te-am facut sa astepti,insa imi faceam temele si mai aveam putin pana terminam un exercitiu interesant la matematica.

Asteptam cu umilinta replica mamei,care nu se mai auzi.Sper ca nu si-a dat seama ca nu spuneam adevarul.Cu putina incredere ridic ochii din podea si ma uit prin camera.Si ce sa vad?O vad pe mama,care se numeste Maria Consuela Granther,apropo,ea are 43 de ani si are ochii caprui,blanzi si calzi,parul blond ce mi-e  drag de odinioara pe care l-am mostenit si eu de asemenea ca si sora mea .Doar ca eu am mostenit ochii albastri de la tata, Ralph Granther ce este politist la politia locala.In sufragerie,langa mama,observ o persoana necunoscuta mie.Analizez bine acea persoana si constat ca este un barbat de vreo 45 de ani.Dupa ce il privesc bine,ma uit nedumerita la mama.

Aceasta , cu un zambet imens pe fata ,ii zice domnului de langa ea:

-Vezi,domnule Bachson?Ti- am zis eu ca am o fata bine educata .

-Da, doamna.Chiar mi-ati spus si mare dreptate aveti.

Nu stiu cine este acel domn,insa dupa felul in care mama i-a raspuns, imi dau seama ca nu mi-a mirosit minciuna si ca este fericita in legatura cu ceva anume.

Dupa cateva secunde de liniste ,mama ma lamuri:

-Draga,dansul este directorul facultatii de medicina ,, St. Andrew’’,domnul profesor Earl Bachson.Suntem cunostinte mai vechi,si acesta s-a uitat peste mediile tale de pana acum si a acceptat sa-ti ofere o bursa de facultate la medicina!Nu –i asa ca e minunat?

Am ramas cu gura cascata.Facultatea deja?Am crezut ca ma vor intreba mai intai daca chiar vreau sa fac medicina si daca nu ,sa schimb facultatea dupa placul meu, dar chiar asa?Vazand ca sunt muta de uimire,mama zise:

-Vezi ,domnule profesor?Vezi cat de fericita este?

-Am observat ,doamna.Nu-mi vine sa cred ca s-a hotarat sa mearga la facultate la medicina chiar dinainte sa termine scoala .Ma bucur ca are un scop si ca s-a gandit din timp sa se duca la medicina.

Fericita?Eu?Ca mama mi-a ales fara consintamantul meu facultatea?Numai fericita nu sunt.Cu o urma de speranta ,intreb pe cei doi:

-Nu credeti ca e prea devreme ?Adica nici macar n-am terminat liceul...

-O, nu-ti face griji!Mai intai o sa termini liceul si dupa aceea o sa intri in primul tau an de facultate la medicina!Imi spuse ,,directorul,,.

Mda.Asta e clar.Viata mea tocmai s-a terminat aici.

Dupa o ora, directorul pleca din casa noastra si mama incepu a dansa prin casa cantand:,,aleluia,azi e zi de sarbatoare ,fata mea va merge la facultate!’’.Si desigur ca aceasta parte a fost filmata cu camera de catre micii mei frati veniti de pe alta planeta.Dupa aceasta faza comica,ii alung pe fratii mei din camera si imi iau inima in dinti si ii zic mamei ce am pe suflet:

-Mama?

-Da,Lisa?Sa sti ca sunt mandra de tine ca te vei duce la facultatea de medicina.

-Pai,despre asta vroiam sa vorbim.Stii tu…nu vreau sa merg la medicina.

-Dar ,de ce?

-Pentru ca,nu ma atrage.Nu vreau sa fac ceva ce nu-mi doresc si cred ca asta nu este de mine.pur si simplu…

Dar nu mai apuc sa termin,caci palma grea a mamei mele imi atinse obrazul fin ,provocandu-mi o durere de nedescris.O lacrima de a mea se pierde din oceanul ochilor mei albastrii si cade pe covorul moale si mov.Cu o voce tremuranda, reusesc sa intreb:

-De ce ?

-De ce? Deoarece nu ma asculti.Ti-am propus medicina pentru a avea un trai usor si tu asa imi multumesti?

-Dar si prin alte meserii poti face bani ,mama!

-Ei bine,atunci cand vei gasi una ,n-ai decat!E viata ta!Dar daca n-ai sa-mi urmezi sfatul,esti libera sa pleci din casa asta oricand!Esti majora deja si iti dau voie sa faci ce vrei.E decizia ta daca vrei sa mori de foame.

Si dupa aceste vorbe dure,mama se pierdu prin intunericul casei.Cufundata in lacrimi,urc scarile pana in camera mea si imi ascund capul in perna si dau frau tuturor amaraciunilor mele.Nu mai am chef de nimic.Dar ,deodata,ceva suna si imi atrage atentia.

                                               Sfarsitul primului capitol

Join MovellasFind out what all the buzz is about. Join now to start sharing your creativity and passion
Loading ...